Un poem de Vitalie Vovc

Chiar mă întrebam ce face fratele Vitalie, acolo la Paris, în așteptarea alegerilor prezidențiale de mîine! Sper, nu doar pentru el, ci pentru toți francezii, rezultate mai bune decît am avut parte la alegerile din Moldova. Văd că a scris un poem foarte frumos, pe care am vrut să-l laud pe blogul său, dar n-am reușit. Căsuța cu „Je ne suis pas un robot” nu era de găsit! Dar mai bine că l-am „furat”! Un poem care vine din acea nostalghia nepaseistă – un fel de trecut prezentificat – din care izvorăște mereu poezia adevărată…

http://www.vitalie-vovc.com/2017/04/fire-walk-with-me.html?utm_source=_ob_email&utm_medium=_ob_notification&utm_campaign=_ob_pushmail

Fire, walk with me!

Fire, walk with me…

Aveam vreo 14-15 ani

Când urmăream

Însetat

Twin Peaks

La televizor

La TVR

Chiar şi atunci când

Mergeam la ţară

La nişte vecini

Chiar dacă televizorul

Era alb-negru

Şi roşul era negru

Stendhal

Nici n-a visat aşa ceva

Dar noi ştiam deja

Că roşul era negru

De la toate difuzoarele

Ni se spunea

Că roşul a fost negru

Şi noi ne închipuiam

Cu uşurinţă

O lume multicoloră

Atunci când auzeam

Privighetoarea cântată

Şi altfel

Privighetoarea cântată

De Julee Cruise:

The nightingale

It said to me

There is a love

Meant for me

The nightingale

It flew to me

And told me

That it found my love.

…

Era pur şi simplu

O altă privighetoare…

Aşa şi nu am aflat

Cine a omorât-o pe Laura Palmer.

În schimb ştiu cine

A închis TVR-ul

În ţara în care

Eu priveam

Twin Peaks

La televizorul alb-negru…

Fire, walk with me!