Să rîdem între noi (6). Cu Dorel…


Ha, ha, ha! Cred că v-am păcălit! Cu Dorel Schor și două din excelentele sale schițe umoristice!

dorel-schor11

TESTUL DE SINCERITATE

   Zilele trecute am primit vizita inopinată a doamnei Gurnişt.
   – Am venit la dumneata, mi-a spus ea, în legătură cu bărbatul meu!
   Aici e cazul să deschid o paranteză şi să mă refer în două cuvinte, pentru cei care încă nu-l cunosc, la domnul Gurnişt. E un bărbat liniştit, cred că a fost pe vremuri blond, acum are o chelie aproape perfectă, e tăcut şi politicos.
   – Ce părere ai, m-a întrebat ea direct, despre bărbatul meu?
   – Foarte bună, vai de mine, ce părere aş putea să am?!
   – Atunci ascultă aicea, vreau să-ţi relatez câteva cazuri. Leopold are un set de cămăşi albe de poplin, o nebunie. Plus şase cravate de mătase cum matale nu că n-ai, dar nici măcar n-ai visat să ai… Acuma, nu ştiu ce l-a apucat, şi-a cumpărat o cămaşă fistichie, cu nişte culori americane şi cu un guler care abia se vede. Săptămâna trecută am avut o nuntă. Ei bine, te rog să-mi spui cu ce cămaşă crezi că s-a prezentat Leopold la eveniment?
   – Cu cea în carouri ?!?
   – Răbdare… Cazul numărul doi: în urmă cu câteva zile ne-am dus să vizităm nişte prieteni care s-au mutat într-un cartier nou. Plecăm cu maşina noastră, pe asta nu se poate să n-o ştii, avem un Ford Escort bej, model 78, cum nu mai are nimeni. Şofează Leopold şi când ajunge la o intersecţie, ce crezi? Începeau de acolo patru străzi din care pe trei se putea circula şi pe una nu, că era un semn mare cât toate zilele „sens interzis”. Ei bine, te rog să-mi spui ce crezi matale, dar sincer, pe care stradă a apucat-o Leopold?
   – Hm, te pomeneşti că tocmai pe strada cu sens interzis!?
   – Imediat îţi spun. Ai răbdare să asculţi şi cazul numărul trei?
   – Vai de mine, sigur că da.
   – Atunci ascultă aici. Alaltăieri când a primit Leopold salariul, facem noi nişte socoteli şi ce constatăm? Că ar rămâne o sumă, nu foarte mare, dar oricum onorabilă, pe care am putea s-o investim în ceva. Se pune problema în ce. În dolari, în euro, în acţiuni?
   – Nu ştiu.
   – Păi, nici nu te întreb… Ne hotărâm pentru hârtii de valoare. Merge Leopold la  bancă, se interesează la unul şi la altul şi cumpără acţiunile ics. A doua zi citim ziarul şi ce crezi? Patruzeci de feluri de acţiuni erau? Treizeci şi nouă urcă cinci până la zece procente şi numai o acţiune, una singură se prăbuşeşte cu aproape douăzeci la sută. Te rog să te gândeşti bine şi să-mi răspunzi ce fel de acţiuni cumpărase bărbatul meu cel priceput?
   – Săracu’…Tocmai din alea care s-au prăbuşit ?!?
   – Ei, şi acum e acum. Când te-am întrebat ce crezi despre Leopold, ai spus că ai o părere foarte bună. Şi când ţi-am povestit cele trei cazuri, te-ai gândit imediat că s-a îmbrăcat ca un caraghios la nuntă. Şi te-ai gândit, în cazul doi, că e un prost, un pericol public numărul unu pentru circulaţie, când şofează… Şi după aia că e un aventurier, un mare idiot care a cumpărat exact, aşa de exact să cumpere duşmanii noştri, exact ce nu trebuia. Şi ai, adică, o părere  bună despre el…Află atunci, domnule, că Leopold şi-a pus la nuntă cămaşa albă de poplin şi cravată de mătase, cum i-am spus eu, că la intersecţie a luat-o pe unde trebuia, cum i-am spus eu, iar la bancă a dat lovitura! Tot cum i-am spus eu de acasă… Şi matale să-ţi fie ruşine că eşti un ipocrit şi un mincinos! Şi gata!

SCHIMBARI DE NUME

   – La un moment dat, spune doamna Gurnişt, m-am gândit să ne schimbăm numele de familie. Unii susţineau că ar avea nu  ştiu ce semnificaţie. Dar după aia m-am răzgândit. La urma urmelor…
   – Am cunoscut eu cazuri mai grave, intervin. Îmi amintesc de o colegă foarte frumoasă, curtată de mulţi, care se numea Ina. Nu ar fi fost nimic, nu-i aşa, dar numele de familie era Scarlat şi când o strigau la catalog, sau la examene, mă rog, undeva oficial, se auzea scarlatina. Dar toate trec, s-a măritat cu un coleg, un sas care se numea Prall. Aşa că deja o strigau pralina!
   – La Fălticeni, zice Menaşe, lucram la o întreprindere condusă de tovarăşul director Puiu. Aveam o femeie de serviciu pe care o chema Vulpe. Tovarăşa Florica Vulpe, era o persoană recalcitrantă, care atunci când bea,  susţinea că ce-o să-i facă directorul, o s-o dea afară pentru că el e pui şi ea e vulpe? Şi ce credeţi? Chiar a dat-o afară…
    – Dacă îmi daţi voie, zâmbeşte madam Brodiciche, cunosc şi eu un caz foarte asemănător. Aveam la Odesa un vecin pe care îl chema Leib Mendel sau, dacă vreţi, Mendel Leib. Şi-a schimbat numele în   Mendeleev. Puteai să crezi că el personal a inventat tabelul acela cu elementele. Lucra la o frizerie, dar avea  mare pretenţie de intelectual…
   – Da, aşa se întâmplă, e de acord Şimon Şeinerovici. La mine, la serviciu, este un persan pe care îl cheamă Leibovici. Chiar cum dracu îl cheamă pe un persan Leibovici? Mi-am făcut o dată curaj şi l-am întrebat de unde până unde Leibovici. Şi ce credeţi? E o poveste foarte interesantă. Bunicii lui erau din Afganistan şi au emigrat în Belucistan. Acolo, una din fetele lor s-a îndrăgostit de un caporal englez şi a fugit cu el în Birmania, unde i s-a mutat lui garnizoana. Acolo au trăit în concubinaj, au avut şase copii, dintre care unul e tatăl colegului nostru Leibovici.
   – Englezul se numea Leibovici?
   – Pe englez îl chema Harrys…
   – Şi atunci, de unde Leibovici?
   – Răbdare… După răscoala din Burma, familia a întins-o în Iran. Băieţii au umblat la  şcoală, au învăţat persana, dar prin anii şaptezeci, puţin înainte de a căzut şahul, au emigrat în Israel.
   – În regulă, dar de unde Leibovici?
   – Dacă nu mă lăsaţi să vorbesc… Pe colegul ăsta al meu nu-l chema Harrys, că doar părinţii lui trăiau în concubinaj. Îl chema Hodeded, cum se numeau bunicii. Hodeded… Dar logodnica lui nu putea să pronunţe corect Hodeded, că avea polipi la nas şi atunci când s-au căsătorit au luat numele ei de familie: Leibovici! Că familia fetei era de loc din Podul Iloaiei, de lângă Iaşi…
   Madam Gurnişt mă priveşte zâmbind şi-mi şopteşte complice:
   – Mare mincinos Şimon ăsta, să nu-l crezi nici dacă spune adevărul!
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Să rîdem între noi (6). Cu Dorel…

  1. eduardantoniu zice:

    „Ha, ha, ha! Cred că v-am păcălit!” – da. Pe mine – da.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Vasilica Ilie zice:

    Ha, ha, ha! Ne-aţi „păcălit” numai pe jumătate: aţi vrut să-l imitaţi pe autor prin schiţele lui umoristice!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Lucia Alexandru zice:

    :))))))))

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s