Sărbători fericite!

Anul acesta coincide Paștele ortodox și cel catolic și, de asemenea, sărbătoarea Pesach, ceea ce se întîmplă la intervale mari de timp. Sigur, Pesach a început de ieri, dar punctul culminant este odată cu Duminica Paștelor. Pe de altă parte, cred că urarea atașată este foarte potrivită – chiar dacă ateii n-au o sărbăroare, cu siguranță că profită și ei de vacanța celor credincioși, așa că merită o urare… Prin urmare: Happy Easter, Happy Passover și Good Luck! Mulțumesc scriitorului Dorel Schor pentru această imagine atît de ecumenică! Pentru cei care cunosc mai puține despre sărbătoarea fraților noștri evrei, o explicare a Pesah datorată Dnei Getta Neumann.

Mă bîntuie nostalgia cînd îmi amintesc că noi, copiii și adolescenții din Aleea Pandele Zamfirescu nr, 12 – 28 și Șteran cel Mare 30, cum eram cam în număr egal români și evrei, ne bucuram primăvara de douăp rînduri de sărbători. Noi dădeam însemnătate mai mult dimensiunii gastronomice. Nu îmi amintesc numai delicioasele prăjituri ale Dnei Rozica, mama lui Willy, ci și pîinea nedospită. „pasca evreiască”, cum îi spuneam noi… Willy avea o slăbixiune pentru sarmale!

c

 

Getta NEUMANN

 

SEDER PESAH – O SEARĂ DE GIMNASTICĂ INTELECTUALĂ ŞI EXERCIŢII DE MEMORIE ŞI EMPATIE

 

De ce consumăm numai maţa, pâine nedospită? De ce mâncam ierburi amare? De ce înmuiem de două ori? De ce stăm tot timpul rezemaţi?

 

Copilul vrea să înţeleagă de ce seara de Pesah se deosebeşte de celelalte seri şi pune întrebări cu tâlc. Seara începe, aşadar, cu un exerciţiu de gimnastică intelectuală. Autorul Hagadei – îndrumătorul pentru defăşurarea ceremoniei de Pesah – trebuie să fi fost conştient că sarcina pedagogică a taţilor nu va fi uşoară şi se străduieşte să dea sfaturi: cum să dai explicaţii fiului înţelept, celui rău, celui naiv-bleg şi celui care nu e nici măcar capabil sa pună întrebări. Se pare că niciodată nu a fost simplu să fii tată, mai cu seama un tată evreu, copiii fiind încurajaţi să fie curioşi, cu riscul să devină obraznici (cunoaştem cazuri!). Nici bunul Dumnezeu nu a avut întotdeauna „viaţa” uşoară. De la Abraham încoace a fost obişnuit să fie confruntat cu întrebări ireverenţioase şi, când era cazul, să fie admonestat (vezi povestea cu Sodoma şi Gomora, unde Abraham l-a mustrat pentru intenţia lui de a pedepsi vinovaţi şi nevinovaţi laolaltă).

 

Continuăm cu un exerciţiu de memorie şi de transmitere a memoriei. Prin lectura  Hagadei* se îndeplineşte obligaţia de a transmite povestea eliberării din robia din Egipt, aşa cum este ea narată în Exodul, a doua carte din Tora. Să nu uităm de unde venim şi să apreciem libertatea de care dispunem în prezent! Nici asta nu e o sarcină uşoară. Cu toate că repetăm povestea în fiecare an, memoria noastră e scurtă şi adesea uităm morala în timpul anului.

 

Urmează exerciţiul cel mai dificil, cel al empatiei. Este nespus de greu să te transpui în soarta celuia care suferă, care e discriminat, oprimat şi prigonit. Ca memento, mâncăm azima fără gust şi hrean şi ou cu apă sărată, simbolul lacrimilor vărsate. Să nu-l asupreşti pe străin şi să nu-i faci rău, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Exod 22:20. Îndemnul din seara de Pesah, psalmodiat de nenumărate ori, nu numai de Pesah, ne răsună în urechi, în suflet, dar dacă nu am fi atât de uituci, ar fi şi mai bine…

 

Seara se încheie cu o explozie de bucurie, care devine exuberantă, dacă respectăm întocmai prescripţia de a bea patru pahare de vin bine umplute. O bucurie amestecată cu dorul de împlinire. Afikoman, felia de maţa, se rupe în două jumătăţi, una se ascunde, copiii o caută şi o întregesc. Mereu frământaţi de griji şi de îndoieli, aspirăm spre întregire, cu încrederea că, într-o bună zi, vom fi mai buni si întreaga lume va fi mai bună. La sfârşit de seder cântăm LeShana habaa bi Yerushalaim! (În anul viitor la Ierusalim!), cu dorul de casă, de pace si linişte.

 

Va doresc un seder Pesah ca exerciţiu intelectual, de memorie şi de empatie, cu gândul la istoria de acum mii de ani, cu nostalgia tinereţii, cu dor de împlinire şi speranţa de mai bine. Cel puţin la modul simbolic, LeShana habaa bi Yerushalaim!

–––––––

* Vă recomand New American Haggadah, editată de Jonathan Safran Foer şi tradusă de Nathan Englander, scriitori americani, comentată de Nathaniel Deutsch, Jeffrey Goldberg, Rebecca Newberger si Lemony Snicket.