Gheorghe Goldhammer – Frumuseți discrete…


Adriana 20

Gheorghe/ Gyuri H practică un fel de artă plastică artizanală rară. încorporarea unor plante, insecte, mici obiecte în translucide rășini sintetice. Despre el ne va povesti mai multe, în textul ce urmează, scriitorul – și criticul de artă – Dorel Schor, care îl cunoaște de multă vreme. Voi posta și cîteva din frumoasele creații ale lui GH…

IMG_0224

GHEORGHE GOLDHAMMER FRUMUSEŢI NEOBSERVATE

Am un prieten, se numeşte Gheorghe Goldhammer, dar e mai cunoscut sub apelativul Gyuri. Acum e pensionar, dar multă vreme a lucrat ca specialist în mecanică fină, a fost inventator şi este un excepţional artizan. A lucrat la Oradea, în România, apoi în Israel, la Naharia. Locuieşte acum în Holon, s-a mutat aproape de cei mai tineri din familie. Dar Gyuri mai este un povestitor înăscut, ştie o mulţime de întâmplări interesante, pe care le păstrează într-o originală bancă a amintirilor, din care publică din când în când în presă.

Ceea ce îl face însă pe Gheorghe Goldhammer un artist deosebit, aproape singular, este harul său de a „povesti” în răşină sintetică. El încorporează flori, insecte şi diferite mici obiecte într-o masă transparentă, conferindu-le autenticitate şi, mai ales, acţiune. Treabă care presupune mult simţ artistic, răbdare de miniaturist, îndemânare de bijutier şi imaginaţie de poet. Gyuri posedă toate aceste calităţi, la care se adaugă o mare şi neostoită dragoste pentru natură.

Uneori, el preia o temă clasică, cum ar fi celebra fabulă a lul La Fontaine cu greierele şi furnica, sau nu mai puţin  cunoscuta povestire a scriitorului Ernest Hemingway din Bătrânul şi marea. Este remarcabila mişcarea personajelor, cu adevărat autentice, câtă vreme Gyuri a inclus în răşină elemente reale, naturale, îmbogăţindu-le şi poetizându-le.

Cu ani în urmă i-am putut admira multe din lucrările originale lui Gheorghe Goldhammer (în traducere din germană Ciocan de aur) într-o carte întitulată „Fumuseţi neobservate”. Într-devăr, cei mai mulţi dintre noi, prinşi în activităţile cotidiene şi citadine, trecem adesea pe lângă aceste frumuseţi ale Naturii, fără să le observăm, fără să admirăm viaţa miilor de gângânii, fără să le auzim zumzetul, neatenţi la zborul şi ciripitul păsărilor şi la verdele ierbii şi al frunzelor.

Iar Gyuri, venicul îndrăgostit al acestor frumuseţi ancestrale, ne declară:

– A vorbit natura, eu doar i-am ascultat povestea.

Pe care, într-o formă sau alta, ne-o transmite şi nouă.

Dr. DOREL SCHOR

coperta

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Gheorghe Goldhammer – Frumuseți discrete…

  1. d.p. zice:

    parca nu am mai intilnit un nume atit de frumos – Gheorghe Goldhammer !

    ( sunt impresionat si pt. ca bunicul matern, care m-a si crescut, se numea Gheorghe Arama)

    Apreciat de 1 persoană

  2. d.p. zice:

    dar dl. Gyuri Goldhammer merita admirat pentru ceea ce este (nu numai pt. frumusetea numelui sau) !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ion Fercu zice:

    ,,– A vorbit natura, eu doar i-am ascultat povestea….”
    Asta nu e o zicere. Este un POEM.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Frumos…un valurit magic…

    Apreciat de 2 persoane

  5. dezideriududas zice:

    Istoria „arestată” de geografie. Stau și mă gândesc cum ar arăta geografia „arestată” de istorie….Totul ar depinde de „bursa de schimb” ( la dom’Gyuri, o secunda de perceput imaginea, „arestata” intr-un spatiu de cca. 200 cm. pătrați ) ….Brâncuși trecuse de vorbirea naturii…Spunea, „materia, materia știe ea mai bine ca noi ce are de făcut….” ( într-un fel, îi căuta forma finală, pentru a o lăsa să se exprime ). Frumoase „ipostaze” in imagini !

    PS Să nu credeti că „am trădat” si „am trecut munții” la arte….Doar m-am documentat, e drept, cu „prea” multa vigilență, pentru un proiect comunitar….Dacă tot se vorbește de inginerii financiare, mai nou, politice, mai vechi, bârrrr…, sociale…., de ce nu s-ar vorbi și de inginerii ale artei ? Vă dați seama ca „vigilența” este cea mai importantă aici, numitorul comun, miezul din gogoașă…..

    Apreciat de 1 persoană

  6. Splendide! Felicitări artistului! Prin anii 70-80 ai secolului trecut, făceam niște mărțișoare și niște obiecte (de mici și foarte mici dimensiuni) din plante presate, îndeosebi dar și din mici insecte ori cochilii de gasteropode) pe care le înglobam, precum în chihlimbar, într-o rășină epoxidică, translucidă, asemănătoare cu aceasta folosită de dl Goldhammer. Procedeul era extrem de laborios și pe măsură de toxic, din pricina vaporilor degajați de rășina aceea, pînă se întărea. Nu mai zic de dificultățile generate de găsirea „materiei prime”, apoi uscarea/presarea plantelor și conservarea insectelor. Se lucrează sub lupă, cu penseta. Răbdare multă și tabacioc,hehehe! Am abandonat după cîțiva ani (cu toate că acele mărțișoare se vindeau extrem de bine dar nu pe măsura mucii depuse) dar mă tentează să reiau povestea, folosind alte substanțe în locul acelei rășini. Dacă mai apuc, la pensie… Sper să mai dispun de răbdarea necesară, care se cam disipă cu trecerea anilor!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s