Primăvara. Un triptic…

S-ar putea să fie o formulă intermediară dar, ca să spun așa, destul de prezentabilă…

     1.

Zăpezile de pe urmă ridicîndu-se

în lungi fuioare spre cer,

zilele amestecate ale Dochiei

și apoi ploile fără capăt

care trezesc la viață subpămîntul –

explozia luminii, mugurii care plesnesc

de jur-împrejur precum dopuri de șampanii

 

și cenușiul oțel tăiat în secțiune

se decolorează în mine și grăbește

sîngele în adîncimile cărnii.

 

Reîncepe un ciclu

din vechile amintiri întemnițate

care rupe zăgazurile. Toate.

De undeva din engramele calde…

 

 

     2.

Cireșii și vișinul de la intrare

s-au înnobilat de boules de neige

cu franjuri sîngerii. Chiar zarzărul

timpuriu și-a deschis larg cupele

în seninul zilei de azi. Nu, nu de ieri!

Pe bulevard, Ungaretti și Kavafis

așteaptă, ca niște lăncii voioase,

inspecția înaltei noastre comisii –

în uniforme galben – azur – alb…

 

Și terasa așteaptă, în zumzet,

reînceperea ritmică a întîlnirii sabatice.

 

Și noi așteptăm – abia a venit

și așteptăm altă, și altă, și altă

primăvară. De-a pururea pururi!

 

 

     3.

Cărăbuș gigantic în mantie albă

cu plexul la soare – solar este!

Cum și eu sînt, sărbătorind ritualul

pe lungile terase – cele două izvoare calde

intră în grabnică fuziune…

 

Două încercări eșuate. Dar anotimpul

a sosit cînd nici speranță nu mai era!

 

Cu seva pulsativă, în lungul șir de frați,

Ungaretti și Kavafis, se înalță

cu mugurii în glorie, e chestiune de zile.

Vor plesni pe neașteptate, precum anotimpul,

precum și noi trecători pe sub lungile,

zveltele, lor coroane imberbe.

 

La ritual, birjar, la bulivar!

 

 

(12, 21 Martie, 1 – 2 Aprilie 2017)