Da, rîdem! (3). Cu Heidegger


Am mari dubii că l-ar fi scris Dl Liiceanu, dar nu mă îndoiesc că lui Noica i-ar fi plăcut. Spun asta gîndindu-mă la cele două bancuri preferate ale sale, pe care obișnuia să le și spună. Primul este cu contele și contesa după prima noapte de dragoste. Cea din urmă întreabă: Așa ceva e pentru toată lumea sau numai pentru noi, nobilii… Cel de-al doilea este cu Maria care iese noaptea în curte și se lovește de oiștea căruței: Tu ești, Ioane? Bun, pentru bancul de mai jos îi datorăm mulțumiri Dnei Zoe Petre… Cu reluarea unui desen foarte potrivit de Ion Barbu.

Untitled-5-jpeg

Undeva-n Ardeal…
– Şi, cum aşa, bade Gheorghe, ai văzut marţieni ?!?
– Apă’, no, eram cu oile…
– Şi cum erau marţienii?
– Na, apăi nu prea poci spune, pentru că ba apăreau, ba dispăreau, cam cum ar fi… cum să zic… ca fiinţa şi nefiinţa la Heidegger…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Da, rîdem! (3). Cu Heidegger

  1. Virgil zice:

    tot cu ardeleni 🙂
    Merge Kant, marele filozof, la o stana in Romania:
    – Pastore ancestral, ale tale sunt aceste mirifice ovine care se autofurajeaza pe acest mioritic plai?
    Ciobanul de pe bata, dand din cap:
    – Indubitabil!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Virgil zice:

    si pentru ca ardeleni sunt simpatici

    Un ardelean se prezintă la cabinetul de boli venerice.
    – Domnu’ doctor, cred că m-am căptuşit cu oarece boală din acelea ruşinoase!
    – Pesemne că aţi avut contact cu o femeie necunoscută!
    – Care necunoscută, domn’ doctor? Pe aia o cunoaşte tăt oraşul…

    Ardeleanul se duce la doctor deoarece tuşea foarte tare. Doctorul îl consultă şi îl întreabă cu o voce gravă:
    – Fumaţi?
    La care ardeleanul, după câteva momente de ezitare, răspunde:
    – Mai bine aş bea ceva…

    Doi ardeleni tăiau lemne, iarna, frig năprasnic.
    – D-apoi, vere, cum de nu ai luat şapca aia cu urechi?
    – De când am avut accidentul, nu o mai port!
    – Ce accident?
    – Mi s-a oferit o palincă şi nu am auzit…

    În Ardeal, el şi ea în noaptea nunţii:
    – Draga mea, vrei mai întâi una mică?
    – Văleu, ai două?

    si bineinteles ardeleanu in teoria conspiratiei

    Neil Armstrong coboară din modulul lunar şi vede pe nisipul selenar un tip ciudat, cu pălăriuţă mică, neagră, cu opinci şi chimir. Creatura întinde hotărât mâna către Armstrong:
    – Servus, io mi-s Ion!
    Astronautul, siderat, îl întreabă:
    – Şi de unde eşti tu ?
    – Apăi din Bistriţa, dară.
    – Şi cu ce ai venit aici?!
    – Cu brânză!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Daca_nu_nu zice:

    Greșit! 😀 Ardelencele nu spun „văleu”, ci „tulai, Doamne”, „Iștenem” sau „Ioi”!!! 😀 😀 😀

    Apreciat de 1 persoană

  4. Fulcanelli zice:

    Magno salutem Daca Nunu !

    Apreciat de 1 persoană

    • Și ea a lipsit mult…

      Apreciază

      • Daca_nu_nu zice:

        N-am lipsit. M-am rătăcit în cyber-chestie… 😀

        Apreciat de 2 persoane

      • Așa ești tu mai rătăcitoare…

        Apreciază

      • dezideriududas zice:

        Dom’Hurduc, il aduce pe “evanghelistul Republicii” ( formulare Bogdan Suceava – mai jos ), Gambetta, la “masa verde” a timpului si-i impacă virtuos pe Brâncusi ( “Azi e mâine” ) cu Martin Luther King ( “Mâine e azi” ). Din păcate, la noi, fapta lui Gambetta a fost “arestată” de “făptasul Caragiale”….si “exista conscomitent” ( si cu spatiul ) in România de-atunci…. Demonstratia ideii : in PS
        Salut si eu revenirea lui Daca_nu_….Să vedem cum va fi si acum, când pare a fi inceputul lui daca_da….

        P.S. Din prezentarea cartii, pe Liternet.ro, a matematicianului Bogdan Suceava, “Republica” :
        “În dimineaţa zilei de 8 august 1870, proclamarea furtunoasă a republicii în Ploieşti, însoţită de ocuparea cîtorva instituţii ale urbei, se transformă cu iuţeală în chermeză: la răspîntii se desfundă poloboace de vin, iar în centrul oraşului lumea petrece în sfîrîit de grătare şi muzică de taraf. În după-amiaza aceleiaşi zile, un batalion adus cu trenul pune capăt republicii. Nu există victime, iar procesul celor care au instigat la tulburări se încheie cu achitarea inculpaţilor.
        Republica este o reconstituire literară a evenimentelor pornind de la o varietate de surse, între care documente din perioada procesului, memoriile lui Al. Candiano-Popescu – principalul acuzat – şi mai ales o scurtă scriere satirică, Boborul, a lui Caragiale, pe atunci tînăr copist la judecătoria din Ploieşti. În această calitate, Iancu Caragiali asistă la investigaţiile care au urmat evenimentelor şi observă că toate părţile implicate deformează realitatea. Întîmplările din timpul republicii de la Ploieşti spun multe despre viaţa politică românească, despre români ca fiinţe politice. Iar faptul că tînărul Caragiale a fost de faţă la acele scene e de o mare importanţă pentru noi toţi, căci experienţa lui de atunci influenţează pînă azi felul în care românii privesc politica şi pe politicieni.”

        Apreciat de 1 persoană

      • Dacă nu l=ai citit încă, citește romanul lui Bogdan…

        Apreciat de 1 persoană

      • dezideriududas zice:

        „citește romanul lui Bogdan…”

        Sa recapitulam „amprenta la zi ” :
        „Elogiul vanitatii” – Andrei Vieru
        „Republica” – Bogdan Suceava
        Ovidiu Bufnila – un capitol, cat o carte…..
        si-alte alea…., toata China, cu Humanitasu’ pe post de Hong Kong…Tibetu’ ar fi „rechizitoriile procurorilor”….

        Greu cu voi, cu „Iesii”…La „Intrati” e simplu : 52 de carti, si cu poze….

        Apreciat de 1 persoană

      • Ha, ha, ha! Cum cititul inca n-a ucis pe nimeni…

        Apreciază

    • Daca_nu_nu zice:

      Bine_ne-am regăsit!

      Apreciat de 2 persoane

      • nicolaehurduc zice:

        Cu toții ne rătăcim din când în când. Dar nu e grav. Vorba nemuritorului Gambetta: timpul este o iluzie; prezentul, trecutul și viitorul există concomitent și chiar în același timp.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Mihaela Grancea zice:

    Primul e grozav! Adica, ardeleanul e inspirat de Heidegger, regateanul de Mioriţa si.de „neantul valah” ….

    Apreciat de 1 persoană

      • dezideriududas zice:

        Heidegger ca Heidegger, da’ Heideggera….”Neantul valah” pare mai trăit. Mioriţu’ e de acord intotdeauna cu ce spune Mioriţa . Doar „Mitică” pare-a fi „mai Heidegger” in „neantul global”. Deocamdata in „neantul global” l-a trimis pe „Gabriel”….”Monica”, fără costumul de piele si fara motocicletă, da’ nelsonmandeliană din copilarie, ca la M6+4, era insă pe „Heidegger” mai ceva ca Xantipa pe Socrate…..Acum ar trebui pusă intrebarea, care-ar fi legătura dintre „Mitică” si „Monica” ? In week-end insă, cel putin la Liviu, răspunsul la intrebare e foarte precis : ” Nu mă intrebati ! „

        Apreciat de 1 persoană

      • Era un cîntec pe vremuri „Nu mă-ntreba…!”

        Apreciat de 1 persoană

  6. Daca_nu_nu zice:

    Io numa rîd! 😀 😀 😀

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s