Șerban Nichifor, Șarpele, 3, 4, video music

Publicat pe 14 martie 2017 de Liviu Antonesei

Acum, cea de-a treia, Căldărușani Monastery, și a patra parte din piesa lui ȘN inspirată de nuvela Șarpele de Mircea Eliade, Serpent Dance. Urmăm lucrul compozitorului și așteptăm ultima parte. Mulțumiri, Șerban…

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Șerban Nichifor, Șarpele, 3, 4, video music

  1. Mihaela Grancea zice:
    14 martie 2017 la 9:41

    Este Kundalini.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nicoleta Dabija zice:
    14 martie 2017 la 10:01

    astea doua părți îmi plac și mai mult. Au mai mult religios și magic în ele!

    Apreciat de 1 persoană

  3. angelicabutnarasu zice:
    14 martie 2017 la 20:23

    Este o muzica initiatica, n-are nici o treaba cu ,,religia s-au ,, magia, surprinde gradat trecerea de la profan inclusiv toaca si clopotele, la evolutia spirituala care este dincolo de religie. Trebuie sa existe o Eliberare in ceea ce ai trait DEJA, pentru a ajunge la schimbarea de constiinta. Atunci cind esti dual, traiesti tot in trecut, mintea si inima nefiind complet deschise, Adevarul nu poate intra intr-o minte deja plina. Experienta Kundalini din episodul 4, se poate percepe in meditatii, trairile si culorile fiind exceptionale, pe unele le-am vazut si eu. Chiar mi-au facut bine la sfirsitul acestei zile cind am ascultat grijile altora, si sunt curioasa de ultimul episod, fiind compuse in onoarea lui M. Eliade care are deja 110 ani in constiinta noastra…multumesc L.A….

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:
      14 martie 2017 la 20:27

      Sigur ca initiatica, ca si proza de plecare de altfel. SN a mai creat si o operă după Domnișoara Christina de Eliade. Nu-mi sdau seama dacă a dorit să-l omagieze pe Eliade la 110 ani, dar i-a ieșit și asta!

      Apreciază

  4. Bogdan Stoicescu zice:
    15 martie 2017 la 11:26

    Cred că splendida lucrare a dlui Nichifor, mai presus de orice, este mult mai degrabă încadrabilă în ceea ce generic numim muzică programatică și/sau descriptivă. Și mai puțin, cred eu, în curentul muzicilor (artelor) inițiatice. Pentru că lucrarea, structurată în cinci părți (1. Bucharest in the 30s; 2. Forest; 3. Caldarusani Monastery; 4. Serpent dance; 5. Island) și care are ca punct de plecare o operă literară (nuvela fantastică „Șarpele” a lui Mircea Eliade), întrunește toate elementele care să o încadreze în genurile mai sus pomenite și mai puțin altundeva: de la reproducerea unor sunete din natură (clopotele sau trilurile/ciripitul păsărilor, în cazul nostru) pînă la titlurile explicative ale celor cinci părți componente, aidoma, de exemplu, Simfoniei a VI-a (în fa major, „Pastorala”, de L. v. Beethoven). Partea a patra a lucrării conține și elemente provenind din zona muzicilor minimaliste, care mă duc cu gîndul la lucrările unor Terry Riley, Steve Reich ori Phillip Glass. Bref, dincolo de aceste chestiuni poate prea tehnice, este o lucrare minunată care, însă, trebuie ascultată de la un capăt la altul (aici: https://www.youtube.com/watch?v=u2oVK9zfwWU), extrem de vizuală, dacă-i pot spune așa, și care poate, oricînd, constitui o excelentă coloană sonoră a unei pelicule. Mulțam pentru semnalare.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.