Lansarea romanului „Copiii sălbatici” de Constantin Iftime


17200996_1613110708705654_3020985174151753312_n

Miercuri 15 martie, de la ora 18, la librăria Orest Tafrali de la Universitate, împreunp cu criticul și istoricul literar Șerban Axinte, voi participa la lansarea romanului Copiii sălbatici de Constantin Iftime, apărut spre sfîrșitul anului trecut la Polirom. Mai am de citit cam un sfert din carte și deja am o surpriză plăcută. Nu văd ce anume ar putea să-mi strice surpriza paginile pe care le mai am de citit! De ce o surpriză? Pentru că, după cîteva volume de poezii, la lansarea cărora am paerticipat, despre care am scris, nu mă așteptat ca autorul să scrie un roman – și încă unul atît de bun și de puțin liric. Și asta deși, cînd l-am cunoscut,în vremea studenției sale, cînd era redactor șef la Viața Politehnicii, scria proză. Îl vedeam relativ des, venea la mine la institut să ia rubrica de „figurine critice” pentru revista pe care o conducea și, din cînd în cînd, îmi dădea să citesc unele din povestirile scrise de el. Nu erau rele, scria foarte bine, dar nu erau nici foarte deosebite față de ce se scria atunci. Apoi, a terminat facultatea și l-am pierdut din vedere și am aflat că în 1990 s-a apucat frenetic de presă, cum au făcut mulți, cum am făcut mulți. de pe urma jurnalisticii, i-au ieșit două cărți-interviu, una cu Cristoiu, alta cu Breban. Ne-am văzut de cîteva ori din 1990 încoace, dar mai frecvent din 2012, cînd i-a apărut volumul de poezii Vreau altă realitate. Artă merg pe mîna ta, pe care l-am lansat la Gaudeamus și apoi la Botoșani, l-a liceul pe care l-a urmat. Mai are trei volume de poezii și una de eseuri. La Iași, în 2014, am participat la lansarea volumului de poeme Zlătunoaia pentru toți. O poezie cel puțin interesantă, diversă în volumele sale.

Deci, apariția acestui roman a fost o surpriză. Nu însă una chiar bruscă! În decembrie, în timp ce luam o cafea în cenrrul vechi din București, cu u  prieten, Dezideriu Dudaș venit special de la Constanța să ne și cunoaștem „în fizic”, ca să spun așa, a apărut pe neașteptate Constantin Iftime. Avea o carte în mînă, romanul de față. Numi-a dat=-o, avea scrisă o dedicație pentru cineva cu care avea întîlnire. Am stat puțin de vorbă. Și despre roman. Mi s-a părut interesant și mi-am propus să-l citesc, mai ales că-l cunsocusem pe autor ca prozator începător și ca poet împlinit. Dar au vemit sărbătorile de iarnă, apoi sesiune și sutele de teze de corectat, așa că mi-a ieșit din cap. Pînă acum o săptămînă cînd m-au întrebat fetele de la promovare de la Polirom dacă nu vreau să particip la lansare. Am acceptat pe loc, o soluție mai bună ca să citești sigur o carte nu există! Mai ales pentru un om vechi, ca mine, care chiar citește cărțile despre care voerbește și/sau scrie!

Chiar a fost, încă este, o surpriză plăcută romanul acesta! Cu acțiunea situată în ultimii ani ai comunismului, perioada crizei finale de sistem, în orașul B, – în care nu mi-a fost greu să văd Botoșanii -, romanul este o adevărată frescă a descompunerii unei lumi. În roman, avem de toate, proletari și lumpeni, intelectuali de tip nou sau rămași pe stil vechi, milițieni și securiști, turnători de tot felul, activiști, copiii ai străzii – strămoșii boschetarilor post-revoluționari – etc, cu toții viermuind într-o lume deja în putrefacție, dar cuprinsă de o stranie frenezie, care simulează la perfecțiune viața. Lumea mahalalelor de blocuri, în care distincțiile de clasă dispar, o lume rur-urbană, în care din fabrici se fură tot, iar printre blocuri cresc turme de porci și alte viețuitoare bune pentru suplimentarea „alimentației raționale” a apocii, Este vorba de  o viziune și un stil înrudite cumva cu neorealismul italian imediat postebelic, dar tincturate cu grotescul gogolian și cu absurdul pur, un absurd verosimil de vreme ce a și existat! Am citit multe cărți despre sfîrșitul comunismului românesc și despre tranziție, mă refer la cele de literatură, dar puține mi s-au părut atît de intens realiste și, poate neașteptat, la fel de intens simbolice. Chiar și titlul trebuie citit la două nivele, cine va fi atent la lectură va observa de ce! Da, un roman de citit neapărat, cum se scrie în reclamele pentru cărți. Nu, eu nu fac reclamă, doar evaluez…

Anul acesta, am citit deja trei romane românești foarte bune. Despre cel al lui Ion fercu, am dat seama acum cîteva zile, acum dau seama și despre cel al lui Constantin Iftime. Va trebui să-mi găsesc timp să prezint și despre recentul roman al lui Radu Pavel Gheo!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Lansarea romanului „Copiii sălbatici” de Constantin Iftime

  1. dezideriududas zice:

    Bre’, n-avea bre’ dreptate Cernea ‘cela cu delfinii lui ? Scăpam acum original. N-am auzit ca delfinii sa fi zis in anii lor ‘50 ( de ziua/zilele rechinilor….) că, “eu sunt mic, nu știu nimic, sus, la suprafața, tata dezoseaza un caras…”
    Într-adevăr sălbatici copiii, greu de domesticit si de transformat in oameni adevărați, buni, frumoși și liberi, așa cum suntem noi, mancați-as…. De drepți…., scriu separat, să rămână ceva si pentru stângi….

    Apreciat de 1 persoană

  2. mihaidg zice:

    interesant

    Apreciat de 1 persoană

  3. d.p. zice:

    Da, am citit plin de uimire cartea aceasta – romanul dlui Constantin Iftime si, la fel ca tine, draga Liviu, m-am gindit la neorealismul italian postbelic, dupa ce mi-au venit in minte minunatii scriitori rusi. In primul rind, Mihail Bulgakov. Numai ca, in „Copiii salbatici”, nu sunt imprumuturi de la autorul romanului „Maetrul si Margareta”, nici de la alti scriitori vizitati mereu, in timp, de catre Constantin Iftime, de la Dostoievski si Tolstoi, la Gogol si Soljenitin. Romanul acesta are o scriitura atit de sigura, o tenacitate a viziunii muult inflexibila, paradoxala si autentica, incit pare a fi al unui scriitor ajuns la maturitate artistica (desi este un debut in materie!), pare finalul (cintecul de lebada!) unei viziuni artistice dospite in exigente bibliofile. Titlul, doar titlul?, trimite parca inspre „Imparatul mustelor” al lui W. Golding, insa, asa cum sugerezi, absurdul pur, verosimil, grotescul gogolian ajuns in secolul 21, viziunea singulara si cumplita par a fi marcile autenticitatii unui autor ajuns la maturitate chiar la debutul sau (e drept, mult intirziat). Giussepe Tomasi di Lampedusa poate privi inainte cu bucurie (&incredere)!

    Apreciat de 1 persoană

  4. d.p. zice:

    da, sigur, numai ca autorul m-a invitat pe 15 martie, dar la Bucuresti si i-am scris ca nu pot veni.

    de la tine am aflat ca, de fapt, lansarea are loc la Iasi.
    trebuie sa ne asiguram ca, pe 15, Costica va fi in Iasi, cu romanul si ca nu se duce pe la vreo librarie in Bucuresti, asteptind sa venim si noi !

    Apreciază

  5. d.p. zice:

    am asezat postarea ta pe FB!

    Apreciază

  6. eduardantoniu zice:

    Da, il tin minte. E fratele mai mare al lui Valeriu din armata/de la mine din an. Da’n sara aia am la 5pm intalnire de predat acte de angajare la Conti, in Bd. Poitiers.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s