Vitalie Vovc – Poem aeronautic

Foarte frumos poemul acesta aeronautic, poate chiar aerian!, al fratelui Vitalie. L-am citit de cîteva ori de aseară cînd l-am primit. Și dacă tot îmi place atît der mult, o sa-=l postez de două ori – și cu copy/ paste și sub formă de link către blogul său! Azi par profilat pe import! Mai întîi, Dorin Tudoran de la Washington, apoi Andrei Vieru și Vitalie Vovc de la Paris…!

http://www.vitalie-vovc.com/2017/02/poem-aeronautic.html

 

Poem aeronautic

 

Niciodată nu am crezut

în zborul avioanelor

mai ales atunci când a trebuit

să urc la bord

cum poţi crede că

40 de tone de materie

poate să zboare?

 

Eu în genere nu prea cred în zbor

 

Şi cum poate să mă ridice el pe mine

care nici măcar propriile gânduri

nu prea ştiu cum să le înalţ?

 

Mă uit la valizele care sunt încărcate

în cală

şi încerc să-mi închipui

ce mizerie a fost ticsită în ele

îmi pare că ar trebui să rămână

pironit la sol pentru vecie.

 

Mă uit la vecinul meu,

bun pentru un spot anti-Junk food

şi ma gândesc:

ce bine că nu sunt obligat

sa gândesc politic corect.

Da, la asta ma gândesc

nu mă mai gândesc la zbor

prefer să nu mă mai gândesc la zbor

cu asemenea vecini

 

Niciodată nu m-am temut

să zbor cu avionul

chiar dacă nu cred.

 

stiu cum zboară, dar nu cred

 

Totul e simplu: de fiecare dată

arunc o monedă:

dacă cade capul – o să zboare

dacă cade pajura – se va-nălţa

 

Iar eu întotdeauna

am crezut

în profeţia monedelor