Ian Anderson – interviu și pictorial


dsc_6533b

dsc_6535c

dsc_6539b

dsc_6541b

dsc_6542zz

Mai precis interviul acordat postului Radio Romania, cu prilejul concertului de la București, pentru care îi mulțumesc lui Radu Lupașcu, și un excelent pictorial alb-negru, realizat de Dl Filip Iacob, în timpul respectivului concert. Mulțumesc Dlui Dumitru Ion pentru fotografii…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ian Anderson – interviu și pictorial

  1. Emil Butnarasu zice:

    Minunată muzica lui Ian Anderson. La concertul din Iaşi, in vara 2014 m-am simţit şi eu … acasă.
    Am văzut redactori si camere de la televiziunile locale. Dar nu am stire daca există o filmare oficială!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Emil Răducanu zice:

    La Iași n-a fost grupul oficial Jethro Tull, de fapt titulatura era Ian Anderson’ s Jethro Tull. N-a venit Martin Barre de exemplu, colaboratorul lui de cursă lungă, pe care aş fi vrut să-l văd şi să-l aud. Nici chitaristul german care a fost la Iaşi nu era de lepădat. Din fericire, Ian Anderson are suficientă autoritate pentru a nu face rabat la calitate. Şi apoi, la ce vedete vin de obicei la Iaşi, cine ar fi crezut că vom avea fericirea şi norocul de a vedea una cu adevărat importantă ? A, să nu uităm nici de Al Di Meola. Din păcate, cam puţine flori pentru o primavera (muzicală)

    Apreciat de 1 persoană

    • Sigur ca așa este, dar nici trupa cu care a venit nu era de lepădat, cum spui și tu. Plus ca Anderson în sine e un spectacol total. Ba mai puteai vedea ceva, poate ai văzut și ți-a sărit – Ten Years After la Casa Studenților…

      Apreciază

  3. Emil Răducanu zice:

    Ehei, la Ten Years After am fost și la repetiția de dinaintea concertului, contact facilitat de prietenul Florin Grigoraș de la Riff, fiindcă Riff a deschis atunci concertul. Am și poze cu legendarii membri, trei din patru, fiindcă Alvin Lee nu mai făcea parte de mult din grup. Cât despre Jethro Tull, e normal să fiu nostalgic după formulele legendare care au înregistrat capodopere precum Aqualung sau Thick As A Brick. Am avut marele noroc să văd grupul în 1994 la Skip Rock, pe stadionul Dinamo. cu 10 minute înainte de miezul nopții,(era pe 12 iunie) într-o formulă de zile mari cu Martin Barre la chitară, Dave Pegg la chitară bas, Doane Perry la tobe și Andrew Giddings la clape. Au început la o oră după ce Holograf terminase recitalul său și lumea era destul de relaxată. Unii nici nu auziseră de Jethro Tull, dar erau familiarizați bine cu Paradise Lost și Saxon, care cântaseră pe 11 iunie. Atunci, am simțit, cu o emoție pe care nu o voi uita niciodată, ce înseamnă să fii părtaș la ceva ce nici măcar n-ai îndrăznit să visezi. Toată puștimea care până atunci întreba ironic – cine-or mai fi și Jethro Total ăștia ! – a amuțit, majoritatea s-a așezat jos pe gazon, cu capul în mâini și a sta așa vreme de două ore, iar la plecare, fiindcă englezii au închis seara, nimeni nu scotea nici un cuvânt.
    N-am uitat frate Liviu de Ten Years After, dar poate nici tu n-ai uitat că tot la Casa Studenților au cântat și The Animals ! Formațiile astea ar fi trebuit să le vedem însă cu niște ani buni mai devreme.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s