Literatura polițistă, ce poveste!


 

profesionistul-cop-1Acum mai bine de zece ani, am publicat o carte, scrisă ea însăși în vreo douăzeci de ani, care se chema Literatura, ce poveste! Încercam să surprind acolo ce cred eu despre literatură, despre arte în general, despre autor – operă – public. Prin firea lucrurilor, a rămas pe dinafară un domeniu de lectură descoperit în copilărie și frecventat și acum, poate nu la fel de constant ca în sinistrul deceniu nouă, în criza finală, de sistem, a comunismului, cînd citeam patru-cinci romane polițiste pe săptămînă, nici nu puteam adormi dacă nu citeam cîteva zeci de pagini, uneori peste o sută, dintr-un roman polițist. Grație unor rețele de schimb de cărți, am citit toți clasicii domeniului, o bună parte din celebra Serie Noire de la Gallimard, toți autorii importanți din zona literaturii spy, în frunte cu John Le Carre, și desigur pe inventatorul unui veritabil idiom extras din franceză pe numele său San Antonio… Nu m-am sfiit niciodată să-mi mărturisesc aceste slăbiciuni de lectură, aceste lecturi socotite de unii esteți vinovate! Le-aș aminti că un mare estet, Paul Valery, era un avid cititor de polițiste. Pe care soția l-a pus să-și închirieze un apartament suplimentar în Paris, cînd devenise academician, ca să nu-l prindă jurnaliștii cu „lecturi neserioase”. El n-ar fi socotit necesar, dar soția e soție!

insotitorul_cop1

Cum spuneam, deși nu la fel de asiduu, îmi păstrez această preferință de lectură… Cu vreo lună înainte de sărbători, excelentul scriitor Stelian Țurlea, pe lîngă reeditarea unui foarte bun roman main stream, Trei femei, mi-a trimis și un nou roman polițist, Săptămîna nebună. Le-am prezentat împreună pe acest blog, dar să vezi urmare! Înainte de vacanța de sărători, George Arion, cunoscutul scriitor (și) de literatură polițistă, dar și patron al editurii de profil Crime Scene, mi-a trimis un dar neașteptat – șapte apariții recente ale editurii sale, toate una și una și în excelente condiții grafice. Una o aveam deja, e romanul lui Stelian Țurlea amintit mai înainte. Altă carte reunea romanele lui GA Profesionistul și Țintă în mișcare, din ciclul inaugurat cu Atac în bibliotecă, pe care le-am recitit cu plăcere. Dar era și un roman nou de-al său, un polițist american, ca să spun așa, deci cu acțiunea în State, demn de orice maestru de peste Ocean – Însoțitorul lui Iisus, cu un plan polițist și altul parabolic. Excelent roman. Asta pe partea de literatură polițistă românească…

oase-rosii-cop-1

Dar mai erau și patru traduceri, din patru autori diferiți, din patru culturi diferite. Anna Cleeves cu Oase roșii se înscrie în excelenta școală a romanului polițist englezesc – atmosferă, personaje, abile răsturnări de situație. Pe deasupra, am aflat în sfîrșit și eu misterele insulelor Shetland, care mă obsedează de cînd am avut primul pull over din lîna oilor de acolo, dar nu făcusem nimic pentru a afla lucruri suplimentare. Oricum, romanul e excelent și în sine, ca poveste polițistă. Autoarea are o serie Shetland, așa că va trebui s-o urmăresc!

porumbel_cop1

Cu Alain Beremboom, Porumbel a l`italienne, poposim în zona francofonă, mai precis belgiană, care are o întreagă istorie a genului, adesea glorioasă. Pe lîngă excelența scriiturii, păstrată și în traducere, dar și ingeniozitatea unei povești polițiste situată în zona carboniferă a Belgiei pe vremea masivului „import” de muncitori italieni, aș remarca umorul autorului – și de limbaj, și de situație, și ca ironie practicată pe naratorul detectiv.

dans-la-abator-_-cop-1

Dans la abator de Lawrence Block face parte din seria Matthew Scudeer, un excelent detectiv privat fără licență, aparent plictisit să-și facă treaba, dar care și-o face cu mult har. Cred că este unul din cei mai interesanți detectivi americani de la celebrul Marlowe încoace – cu care seamănă, dar nu-l copie, ceea ce este excelent. Da, ar fi de urmărit și seria aceasta…

ucide-l-pe-tata-cop-1

Însă revelația setului de traduceri este Ucide-l pe Tată de Sandrone Dazieri, autor italian care merită păstrat în atenție. Un thriller de o duritate rară, cu o poveste captivantă și o anchetă ramificată desfășurată de o polițistă, dar neoficial, și Dante, un personaj memorabil. Da, și Dazieri trebuie neapărat urmărit cu atenție. Sper că editorul îl va păstra în atenție. Dar să ne reamintim și coperta de la excelentul roman al lui Stelian Țurlea.

coperta-saptamana-nebuna

Mulțumesc George Arion, darul tău m-a însoțit nu doar în vacanța de sărbători, ci și vreo două săptămîni după aceea…

 

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Literatura polițistă, ce poveste!

  1. vasilegogea zice:

    …poate mă apuc și eu de citit romane polițiste!…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Larsen Elena zice:

    Nu cred ca mi-a scapat vreun roman politist dintre cele publicate pe vremea mea si reeditate mai incoace > Acusica le caut si le comand pe astea de aici, sa vaz pe unde ! Vreun film bun se gaseste ?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s