Luca Piţu – 70

Publicat pe 14 ianuarie 2017 de Liviu Antonesei

Azi Luca Piţu ar fi împlinit 70 de ani, dar acum un an jumătate s-a hotărît să plece la odihnă, in păpuşoi, cum scria în ultimul său mesaj, cu puţine ore înainte de plecare. Cuvinte nu găsesc, fotografia a fost realizată de Dan Mititelu…

luca-pitu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Luca Piţu – 70

  1. Larsen Elena zice:
    14 ianuarie 2017 la 18:46

    Ce figura expresiva ! Ca a unui actor rus de geniu !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: LUCA PIȚU – pogaciblog

  3. vasilegogea zice:
    15 ianuarie 2017 la 7:31

    …am fost amîdoi într-un gînd, în gîndul lui Luca…
    …el rămîne în memoria noastră…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Vasilica Ilie zice:
    15 ianuarie 2017 la 14:41

    Pios omagiu! Aici, chiar că arată ca un personaj dintr-un film rusesc!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Tudor Octav Nicolescu zice:
    9 octombrie 2018 la 11:44

    Anii de mijloc ’80. Urechea plecata pe scurtele unde, unde Actualitatea Romaneasca se difuza cu un realism brutal fata de si mai crunta realitate suprarealista traita zi de zi. Licarele de lumini cand erau amintite numele unor disidenti. Putinu cat sa-i numeri pe degetele de la mani. Printre ele si lighioana asta aparte: Luca Pitu. Pe langa faptul ca numele-i suna exotic intr-o mare terna de popesti, ionesti si ioni si faptele-i de care era acuzat il desprindea parca din pagini de legende. Si nu alea ale Olimpului. Alte legende, mai urbane, mai pariziene. Desi era doar cu buletin de Iasi. Iar textele-i tongue-in-cheeck citite incununau imaginea care deja era multicolora. Inregistram emisiunile si apoi cu abnegatie de premiant le copiam deruland caseta inainte-inapoi. Unele nume la care facea referinta imi erau straine. Si nu exista nici internet, nici Wiki sa dai un search. As fi vrut sa il cunosc personal. Sa ii aduc omagiul sincer al unui student esuat la politehnica in cautarea unei sinecure pierdute. Visand la o renta viagera care sa ii permita cititul ca profesie. 100%. N-a fost sa fie. Mai apoi cand am luat drumul bejeniei in anii ’90 altele au fost prioritatile. Copii, familie, slujba. Intre timp lucrurile mai asezate fiimd imi permit si boiereala actului cultural. Intoarcerea la pasiunile d’antan. Dar Luca nu mai e. Sper sa se bucure in gradinile hedoniste pe unde o fi haladuind acuma si sa rada sagalnic la zbucimarile nostre pamantene.

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:
      9 octombrie 2018 la 12:47

      ;Mulțumesc frumos pentru această rememorare. Cum spunea în ultimul mail trimis prietenilor, cumva postum, „m-am retras în păpușoi”. Și cum cred, se simte bine acolo…

      Apreciază

      • dezideriududas zice:
        9 octombrie 2018 la 14:48

        “În păpușoi”, din păcate, nu mai e loc de hedonism….Luca Pițu pare a nu și-l permite nici dincolo….Prea a lăsat o moștenire grea aici și nu cred că se îndură să-și riște viziunile…”Niște țărani” n-ar înțelege asta, dar „niște boieri”….

        Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.