O plăcută seară de Hanukkah…

Nu mai luasem parte la sărbătorirea pe viu a Hanukkah de dinaintea cutremurului din 1977, cînd ultima familie de evrei din grupul de locuințe în care stăteam atunci, vreo 40 de familii, jumătate români, jumătate evrei, două familii de țigani, deci ultima familie de evrei a emigrat în Israel. Anul acesta, am avut șansa să fiu invitat de comunitatea evreiască din Iași la o frumoasă ceremonie petrecută în Sala Eminescu – iată evreii nu poartă pică poetului pentru nu puținele sale ieșiri antisemite! – de la hotelul Traian-Astoria. Cîteva discursuri scurte și cu umor și un excelent concert de muzică evreiască – mai ales idiș, klezmer, dar și muzică ebraică de Hanukkah. Am reascultat, între altele, Hava Nagila, Shalom Aleichem, Iată poporul lui Israel trăiește etc. Instrumentiști buni, un minunat cor de copii, doi soliști excelenți. Nu aveau în repertoriu cel mai frumos cîntec dedicat vreodată României și îl voi posta eu la sfîrșit. L-am ascultat în zeci de versiuni, o voi pune pe cea originală a lui Aaron Lebedeff, mai ales că, pe youtube, apare și textul în idiș, dar toată lumea va recunoaște, de pildă A mameligele, a pastromile, a karnatsele! După concert, a urmat un cockteil tradițional cu merinde de Hanukkah – de bună seamă că m-am ferit ca dracul de tămîie de „gogoșele, minciunile, prăjiturile”, pe care mi le aminteam atît de bine din copilărie. Dar au mers foarte bine icrele, vinetele, ciupercile, ghilimoațele, cum le spunea unor pîrjoale mici și rotunde D-na Rozica, mama prietenului meu Willy, și cum avea să le spună și mama pînă cînd nu a mai fost… Da, și un pahar de vin excelent! Și un lucru reconfortant – pe lîngă evreii de vîrsta mea și mai mari decît mine am văzut destul de mulți tineri și foarte mulți copii. Cu ajutorul Domnului, poate că această comunitate, odată numeroasă și înfloritoare, esențială pentru profilul Iașului, va renaște…

Update! Am primit o fotografie cu rabinul Schaffer – nu dansînd în seara asta, ci slujind…

Apoi, o plimbare de vreo oră prin centru, să mai ard caloriile și să mă gîndesc la frumusețea unei seri… Și să constat a enșpe mia oară că grupul acela de clădiri – Aleea Pandele Zamfirescu 12 – 28 și Bd. Ștefan cel Mare 30 – 34 -, locul copilăriei și primei mele tinereți nu mai există, pe locul lor fiind blocurile masive dinspre finalul ceaușismului…