Poezii de Gheorghe Ursu


 

babu2Poetul Adrian Grauenfels a avut excelenta idee de a publica, sub titlul In memoriam Gheorghe Ursu, poeziile lui Babu, după cum îi spuneau prietenii, între care Geo Bogza sau Nina Cassian, torturat și asasinat de Securitate, în 1985, în beciurile arestului din Calea Rahovei. în urma denunțului unei colege de serviciu! Deși în ianuarie 1990, Revista 22 a publicat cîteva pagini din Jurnalul său, principala piesă incriminatorie din dosarul disidentului, acesta nu a fost găsit, în ciuda eforturilor lui Andrei Ursu, fiul celui dispărut atît de tragic. Sper că eforturile sale vor fi în cele din urmă încununate de succes, este un document esențial pentru înțelegerea unei epoci cumplite și a unui om exemplar. Postez linkul către cărticică. dar și formatul în pdf al acesteia pentru cei care vor să o păstreze.

http://en.calameo.com/read/001073787e916bcce3fc1

in-memoriam-gheorghe-ursu

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Poezii de Gheorghe Ursu

  1. mihaela grancea zice:

    Multumesc, l-am descarcat. Dincolo de toate, dupa cum am mai afirmat, socheaza faptul ca în Romania tortionarii nu au fost adusi in fata legii. Doar un condamnat. Despre cei din perioada ceausista…nici nu se aduce vorba! Si ma intreb ce mai face colega care l-a turnat pe Gheorghe Ursu…

    Apreciat de 1 persoană

  2. rameau zice:

    Celor interesati de perioada neagra a persecutiilor si a sufocarii intelectualilor recomand: https://www.academia.edu/29806910/Saga_%C5%9Fi_destinul_unor_intelectuali_Rom%C3%A2ni_%C3%AEn_vremea_comunismului

    Apreciat de 1 persoană

  3. mihaela grancea zice:

    Cazul lui Gheorghe Ursu este un subiect de microistorie. Un subiect clasic. Din cate imi aduc aminte, de moartea lui a fost acuzat delicventul (care a ucis si dupa detentie) care era in celula cu Ursu. Se stie care erau practicile Securitatii. Daca dorea sa scape de cineva, securistii bagau alaturi de disident un delincvent gata sa ucida la comanda.

    Apreciat de 1 persoană

  4. mihaela grancea zice:

    Da, mai bine spus.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Vasilica Ilie zice:

    Ţin minte foarte bine când s-a întâmplat, eu lucram la un institut de proiectare şi mulţi colegi îl cunoşteau (cei care lucrau la departamentul structuri-rezistenţă, eu lucram la departamentul instalaţii), Gheorghe Ursu, la alt institut. Vorbeam în şoaptă şi cu frică, am rămas stupefiaţi de ceea ce i s-a întâmplat, mai cu seamă că totul a fost din cauza unei colege de birou care l-a pârât la securistul instituţiei că are un jurnal personal în birou. Şi la noi, în departament, bănuiam pe cineva că era informatorul securistului din institut, eram foarte precaută (soţul meu pe atunci, care lucra în aviaţie, pleca deseori din ţară), dar persoana respectivă nu ne-a făcut rău la nimeni din birou. Doamne, ce vremuri am trăit, cu frica în sân! Stăteam în birou şi eram axată numai pe lucrare, numai în unele pauze, după ce predam lucrarea şi până începeam alta, vorbeam doar despre cărţi, filme (împrumutam casete unii de la alţii, cei care aveam video), reţete cu preparate inventate de noi, în funcţie de posibilităţi, copiam diverse modele (puneam calc deasupra modelului) din „Burda” ca să împletim pulovere, şi, uneori, făceam rost de revista „Paris Match”, de acolo mai aflam ce este în lume. Nu ştiu de ce, de la un timp, astăzi, am aceeaşi senzaţie: am scris un comentariu destul de civilizat pe pagina preşedintelui, în legătură cu invitaţia partidelor „parlamentare” la Cotroceni şi am scris că cele două partide, PMP şi USR nu sunt parlamentare şi, că noi, cei din „mocirlă” ştim că nu s-a terminat numărătoarea voturilor şi nu s-a alcătuit Parlamentul. A fost şters şi am fost blocată: nu mai pot scrie comentarii pe pagina preşedintelui. Deci, voi fi „precaută” de acum încolo. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ehei, nicăieri nu era un singur informator. Cîr privește pățania cu pagina iohannică, nu e primul caz! Eu am pățit-o la vreo patru luni după alegerea omului!

      Apreciază

    • mihaela grancea zice:

      Am trait vremuri oribile. Eu, imediat dupa ce am sosit cu „repartitie” in orasul Slatina („inima fierbinte a comunismului”…asa ii zicem in gluma) am fost asaltata de o colega in varsta. O doamna cu doi copii. Parea calda, generoasa. Eram si vecine, sotul ei era directorul Directiei Agricole. M-a invitat la masa, apoi a venit cu mine in practicile agricole. Mai putin in cea in care am facut un fel de greva. Norocul meu! Am realizat ca pune prea multe intrebari. Am ocolit-o. In 1990 am aflat ca era informatoare. Putea sa imi fie mama, dar m-a tratat ca pe un obiectiv.
      O eleva m-a parat la Securitate ca am vorbit despre unirea facuta de Mihai Viteazu ca despre un proiect militar si politic, nu identitar. Ca la acea epoca nu se gandea in termeni nationalisti. Le-am vorbit elevilor despre „proiectul bizantin”. Nu am patit nimic. Dar, informatoarea este acum un respectat director de muzeu.
      Am aflat ca o parte semnificativa dintre colegii mei de facultate au fost informatori….si ma mai mir ca am fost data afara de le cursurile pe care trebuia s ale urmezi ca sa ajungi comunist? Nu facusem nicio cerere, asa ca nu mi-a pasat.
      Nu mi-a fost frica. Era tanara, inconstienta. Am avut si noroc.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Dana (Mara) zice:

    Eu am noroc ca nu am trecut prin aceste traume, la Revolutie aveam 18 ani. Noi am fost „inocentii” care am crescut cu cheia de git si cu „Cenaclul Flacara”, „tablite goale” care am aflat mult mai tirziu pe ce lume sintem. Mai mult de jumatate dintre colegi si prieteni sint plecati in lumea larga.
    Daca faceti un sondaj cred ca nici acuma nu stiu tinerii aproape nimic despre istoria recenta, rezistenta anticomunista, disidenta romaneasca, despre Europa Libera, Monica Lovinescu, Paul Goma, Dorin Tudoran, si mai ales despre cei care au pierit in inchisorile comuniste sau au facut ani grei de inchisoare in urma unor procese false sau despre deportati. Din pacate astfel de tablite goale sint astazi politicieni si magistrati care neavind minime cunostinte de istorie reala nu pot sa imparta nici dreptatea. Sa ne amintim numai demersurile in justitie ale unor lideri din partidele istorice care au facut ani grei de inchisoare. Procesele au fost tratate jalnic de colegii magistrati, pur si simplu si-au batut joc de dinsii, au fost taraganate peste limite decente iar solutiile au fost cu despagubiri jenant de mici. Alte cauze pragmatice pot fi judecate „cu celeritate”, cele care tin de demnitatea nationala reusesc in Romania sa umileasca victimele si mai mult.
    Cit despre tortionari, sa plateasca falangele brute, cei care au pus in practica o ideologie criminala dar sa plateasca si vinovatii morali de prin birouri, care stateau la caldurica in casele uzurpate de la cei aruncati in temnite. Acuma este tirziu, dar macar in cartile de Istorie sa fie mentionati cu actiunile criminale ca intr-un veritabil proces care sa nu poata fi uitat.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Daniel StPaul zice:

    „La data de 22.12.1984 prin «nota de semnalare în cadrul S.I» nr. 865 din 22.12.1984 a fost transmisă informaţia că o lucrătoare din cadrul Institutului pentru Sistematizare Locuinţe şi Gospodărire Comunală, desenatoarea Croitoru Pârguţa, «împreună cu colegi de serviciu Petre Elena, Şerban Liviu, Mihai Viginia, Stănciulescu Maria, Bobei Remus, au observat că şeful de colectiv, numitul Ursu Gheorghe, aproape zilnic, făcea însemnări într-un registru cu coperţi cartonate, pe care îl ţinea în sertarul biroului său, printre dosare. În una din zile, în lipsa acestuia, subalternii i-au luat registrul, curioşi, să vadă ce conţine şi au constatat următoarele: majoritatea însemnărilor se refereau la viaţa sa intimă, precum şi la caracterizarea membrilor colectivului pe care îl conduce, caracterizări calomnioase. La mijlocul registrului au găsit mai multe pagini în care numitul Ursu Gheorghe Emil avea făcute însemnări calomnioase la adresa conducătorului partidului şi statului nostru”

    Istoria revolutiei franceze (regret, nu cred ca merita majuscule) i-a logodit, post mortem, pe Charlotte Corday (Marie-Anne Charlotte de Corday d’Armont) si pe Marat (Jean-Paul). Preistoria asa-zisei revolutii neaose , trebuie sa pastreze numele lui Gheorghe (Babu) Ursu; nu prea se inghesuie, insa, dumneaei sa ne pomeneasca, asa, spre neuitare, onomasticele cordeilor neaosi, constelatie de stele negre dintr-o prea abundenta productie la hectar a plaiurilor luminate de vremile de aur. Sa-mi fie iertat ca nu pot sa uit . Si pentru aceea am si inceput dind un citat ce ne pomeneste numele vigilentilor parioti.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Daniel StPaul zice:

    Am dat drumul unui comentariu fara sa-l recitesc (nesanatoasa apucatura!) si cu el si nebagarii de seama. Rog, dara, a se face indreptarea: „Istoria asa-zisei revolutii neaose, daca vrea sa-si merite numele, trebuie sa pastreze numele lui Gheorghe (Babu) Ursu „…

    Apreciat de 1 persoană

  9. vasilegogea zice:

    Andrei Ursu ilustrează exemplar imperativul formulat astfel de Primo Levi: ”memoria ca datorie, nu doar ca zestre”. Îi doresc (dorim) succes pînă la capăt!

    (Sînt, însă, puțin uimit de ”alibiul” oferit Ninei Casian pentru plecarea din țară: ”În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit „Mereu Doi” cu o prefață scrisă de
    Nina Cassian. În urma confiscării „Jurnalului intim”, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.” !)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s