Ne decrispăm de alegeri (5). Votăm Teodor Mazilu!


Cred că Teodor Mazilu (1930 – 1980) a fost cel mai bun umorist român care și-a scris și tipărit întreaga operă în vechiul regim. Un umor adesea negru, cu dimensiuni existențialiste, adesea mizantrop. Dramaturg, povestitor, romancier, eseist și autor de remarcabile vorbe de duh, Mazilu a trebuit să înfrunte o epocă dominată de îndrumarea ideologică a artei și a cenzurii acerbe. De altfel, spectacolul Proștii sub clar de lună, montat de Lucian Pintilie în 1963, a fost scos după cîteva reprezentații. Nu a fost singura sa întîlnire contondentă cu cenzura! Eseul Ipocrizia disperării (1972), un fel de expunere a filosofiei personale, este o apariție unică în epocă… Îi mulțumesc poetului Nicolae Coande pentru sugestie și pentru micul grupaj de vorbe de duh la vedere. La linkul postat, puteți găsi însă mai multe sute, grupate pe teme – dragostea, fericirea, căsătoria, amanți, Don Juan etc. În rest, ca foarte mulți dintre marii umoriști ai lumii, s-a ocupat cu autodistrugerea!

teodor_mazilu1

„Dacă urăsc un singur lucru pe lume sunt două: cărţile, munca şi copacii.”


„Orice ai face, prestigiul trebuie să rămână intact, e ca fondul de rulment, nu te atingi de el.”
 
 „Eu, deşi sunt un om cu un orizont destul de larg, iubesc viaţa. Poate din acelaşi sentiment fac în fiecare dimineaţă exerciţii de înviorare. Eu, când iubesc, nu mă uit la bani. Nu vreau să spun că am atâţia bani câtă sinceritate au femeile, nu. Îmi place să am lângă mine o persoană căreia să-i cer să închidă uşa, dar n-am avut noroc… Nu ştiu de ce, dar femeile se plictisesc de mine relativ repede.” 


„Vor mânca puţini, dar vor progresa cu toţii.”



Din noroiul atâtor mizerii se înalţă şontâc-şontâc drapelul echivoc al autoperfecţionării. „Gata, de mâine nu mai sunt porc”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Ne decrispăm de alegeri (5). Votăm Teodor Mazilu!

  1. Mă asociez – și întăresc, din proprie experiență studențească! – elogiului adus de fratele Liviu Antonesei acestui inegalat scriitor, dramaturg (dar și..viveur, hedonist& histrion..)… care a fost Teodor Mazilu!Mă „laud” și eu cu performanța – chiar și fizică, musculară – de a-l fi extras din bărulețul Teatrului Dramatic din Brașov, prin anii 79-80..cărându-l efectiv în cârcă până la Hotelul ARO, unde era cazat.. (colegii George Ridichie și Dragoș Agapescu – partenerii mei la Clubul studenților silvicultori îmi sunt martori).. că îl invitasem la o întîlnire, la club S, cu colegii noștri..). Ei bine, seniorial și fresh, a doua zi, mazilu era ca nou.. a urmat jumătate de zi de dialoguri, de delicii intelectuale. După – modesta…și nu-s ipocrit! – mea părere, Teodor Mazilu (încă un necunoscut, nerecunoscut de posteritatea lui – merreu ingrată, știu!) se înscrie cu onoare pe acea linie de ironie/autoironie/ subtilă critică social-morală- intimistă..deschisă de un Caragiale! Nu dau sentințe…am simțit, atunci, omul… aveam să descopăr abia mai târziu scriitorul…inimitabil… Păi…să luăm numai 2 teme intuite de Mazilu…dar atât de actuale, azi, după 1990: drama bunăstării , acumulării de bunuri vs dragostea , realitatea sentimentului ( un soi de ”Mobilă și durere”,nu?) Ce finețe , ce stil la acest scriitor unic..Nu știu cum să spun.. un moralist – în cel mai pur sens al termenului! – deosebit de concret, viu, real… Ar avea tare mult de câștigat cine ar avea răbdarea de a-i citi nu doar dramaturgia, dar și proza.. textele lui scurte..parțial publicate până în 89 ( însăși titlurile puținelor lui cărți sunt elocvente: Pălăria de pe noptieră..ori.. Pelerinaj la ruinele unor mari iubiri, de pildă..)… Eu cred – repet! – că acest autor poate sta, cu cinste, valoric, de-a dreapta lui Nenea Iancu. Asta simt! Nu vă supărați…eu am cunoscut omul…superb!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dana (Mara) zice:

    Apreciază

  3. mihaidg zice:

    „o epocă dominată de înfrumarera ideologică a artei și a cenzurii acerbe” : eu inteleg licentele poetice, in general, dar recunosc ca aici m-ai dat gata

    Apreciat de 1 persoană

  4. mihaidg zice:

    asta cu cele doua lucruri urite pe lume e o pastisa dupa cei patru apostoli care erau trei, Luca si Matei

    Apreciat de 1 persoană

  5. Avea şi-o înjurătură numai a lui: „Sufrageria mă-sii de viaţă!” Genială!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Dana (Mara) zice:


    Norocosi cei care au acces la bibliotecile din tara sau au in biblioteci personale carti valoroase. Dar ne putem consola si cu aceasta reusita inregistrare a actorilor talentati de la Teatrul din Cluj-Napoca, printre care poate fi recunoscut Dorel Visan.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Dana (Mara) zice:

    Parol, nimic nu se compara cu acele petreceri „tovarasesti” platite modern prin „virament”!
    O seara placuta.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s