„Orgasm”, o proză de Bedros Horasangian, respinsă de revistele USR


Nu de toate, desigur, numai de cele cărora s-a adresat! E o nebunie, pentru că proza este foarte bună, iar delicatețurile sînt tratate cu umor. O fi de la numele personajelor?! Deci, publicații USR refuză să publice povestirea unui dintre puținii scriitori adevărați care mai onorează această instituție cam în cădere liberă… Așa e la noi. Nutresc nădejdea că, în acest spațiu al libertății, povestirea se va bucura de un public mai numeros decît al oricărei reviste usr-ist. Pentru cei mai puțin informați cu literatura contemporană, pun și linkul către articolul din Wikipedia, cu precizarea că nu e actualizat, se oprește prin 2002 – 2003, or de atunci Bedros a mai publicat încă pe atîtea cărți. Ca să nu mai vorbesc despre cercetările din ultimii ani dedicate chestiunii genocidului armean de la 1915…

bedros

ORGASM

 

Bedros Horasangian

 

Au fost ei la nunta lui Cristian Davidescu cu Adela Orban. Ce frumoasă era mireasa, și el inteligent și elegant, ca un prinț arab. Bine că ajută și ei cu bani pe Dinamo,dar și pe Universitatea, altfel se duce dracu echipa din Bănie. Mai sunt și sponsori discreți. Fă binele și aruncă-l în mare, ziceau ăi bătrâni. Alde Becali cu Steaua lor abia așteaptă să se aleagă praful de Craiova și Timișoara. El e dinamovist de cînd se știe, nu contează unde s-a născut. E important să fii om! A ținut cu cîinii roșii și cînd a fost magazioner la OCL, și șef de post la Sinești, și cînd era student la Universitatea Spiru Haret și cînd a fost consiler al ministrului, și cînd a plecat din țară trimis Consul General la Chicago. El ar fi vrut ambasador la Havana, dar l-a luxat Simirad de la Iași. Mai rar om ca dl Geoană. N-a fost să fie, nu mai contează acum. A crezut c-o să-l întîlnească la nunta lui fata lui Gabi Oprea sau la cea a lui Cristi. N-a venit. În schimb a fost multă lume bună. 1000 de invitați, nu e de colo. Craiova e oraș mare. Și ce de lume bună, tort de doi metri, oameni de afaceri, aranjamente florale de te durea și capul privindu-le de frumosase ce erau, artiști, berbecuț la proțap, mese bine asortate, academicieni, purceluși de lapte, se topeau în gură, nici nu mai apucai să te uiți după dame! Și cîte un pepene de Dăbuleni la fiecare învitat, să mori de rîs nu alta, distracțíe mare! Și ce de haine frumoase, Dumnezeule, se vede cînd e nu te mai uiți la bani și vrei ca totul să fie ca în basme. Carpacio cu parmezan aromat în busuioc, și homari, și scoici și creveți, și sufle de dovlecei canadieni, și melcii cu pepene galben, wow, tare de tot, doar înghețata n-avea fructe de mare. Le place al dracu la românii de azi fructele de mare! Carne de porc. Hm, porc, ce porcărie, cum să mai mănînci carne de porc dacă are atîta colesterol pe centimetru patrat, nu ? Frumos, ce mai.

Se răsucește în pat Ion Bulan, om de afaceri și investitor strategic în imobiliare. Are afaceri și cu armament, mai discret, aici nu se bagă multă lume. Discreție totală, lucrăm doar cu profesioniști. E bine. Și muzică bună, și servicii de cinci stele. S-a întîlnit și cu Șoric de la Neamț. A luat-o pe coajă domnul comisar șef, dar justiția română e sinceră și o să facă dreptate, cere omul și despăgubiri. Ce mare lucru 150.000 de euro, după ce i-au stricat imaginea de om al legii și s-a mai certat și cu nevasta. Păi se face? Da, da, onoarea familiei. Nu e de joacă. Ce mai. Unde sunt stele multe, merge totul uns! O fi existînd și generali cu 5 stele? Parcă noi n-avem nici unul. O să-l sune pe Gabi Oprea să-l întrebe. Coniac este și de șapte. Vechimea e mai importantă. Hoteluri ar fi, cică e unul în Dubai, ceva ce nici cu gîndul nu gîndește Ionel Bulan. Da, mereu îi trec prin cap idei. D-aia are și bani. Viață ca în basme. Cum dracu o fi în basme? A tot auzit Ionel Bulan de vorba asta, dar tot nedumerit a rămas. Nu-i iese din cap nunta lui Cristi. A dat și el 5000 de euro. Dar de nuntă. Doar nu era să se calicească. Nu putea să nu-și țină rangul. Ori e boier, ori ce facem aici. Și el făcut-o lată, dar nici așa. Poate data viitoare. Hihihihi, să nu mîniem pe cel de sus, fără data viitoare. Casă de piatră are, perne multe și moi pentru amîndoi, Camelia e fericită, și copiii e bine, ăl mic știe deja să spuna Fuck you! Tare băiatul. Ce frumos e să ai copii inteligenți. E bine așa cum e acum.

Camelia, soția și mama copiilor lui se întoarce către el. Se simte bine, se vede. Se aude, arcurile moi simt și ele că ei doi se simt bine în patul conjugal. Saltea bună, arcuri de titan, totul de comandă. Italienii știu să facă paturi bune. Nu mai merge să dormi oricum, acum pînă și salteaua e gîndită de computer. Mai ales dacă patul este un loc unde trebuie să te simți bine. Cine nu vrea să se simtă bine în patul conjugal?

Se aude vocea Cameliei.

– Jean, puiule…Vreau să-țí mărturisesc ceva…

Clipe suspendate în dormitorul aflat în penumbra dimineții. Pendula de pe perete ticăie mersul indiferent al lumii. Perdelele sunt nemțești, draperia din Belgia. Totul de cea mai bună calitate, au și bonurile. Jean păstrează în ordine toate actele. Nu știi niciodată la ce-ți folosesc. Dacă te cheamă la DNA și te iau la întrebări de unde ai luat Bentley, cît a costat excursia în Caraibe și Țara de Foc, din ce bani e făcută vila de la Mogoșoaia? Ei, alta acum! Și la malul lacului, loc bun, 2000 de euro metru pătrat. Dacă se măsoară la cub, prețul e și mai mare. Un prieten cu relații la Cotroceni i-a sugerat că e bine să învestească și el la Gabriel Resources. Povestea cu aurul din Apuseni. Se pare că totul merge uns, e vorba doar de timp. Atunci s-ar băga și el, dacă are garanții. Dar poți avea garanții la români? Cînd ți-e lumea mai dragă te lasă cu curul în baltă. Pardon de expresie. Ce bine că și-a luat contabil neamț, Liebermann. Vorbește bine românește, dar are un accent care nu știi de unde vine. Cînd l-a întrebat direct pe Dl Liebermann de unde vine accentul ăsta, – Ionel Bulan nu are studii muzicale, dar are o ureche foarte fină – i s-a răspuns, cu zîmbetul pe buze, “Din vechime, Herr Bulan!”Aha, așa o fi, dar tot nu e lămurit. O să-l mai întrebe cu prima ocazie. Dacă nu uită. El a început să uite. Dar are și multe pe cap. D-aia e bine să ai și acte. Hîrtii, înscrisuri. Dosare, chitanțe, facturi fiscale, copii după convorbirile telefonice, să aibă dovezi. Acum  păstrează acte la orice, după ce Jean a fost arestat preventiv 29 de zile. Gata, să nu-și mai amintească. Ceasul rău. Tot acasă e cel mai bine. La urma urmelor arestat preventiv a fost și dl Patriciu, și dl Becali, și Dl Sechelariu și dl Dan Diaconescu, dl Tender, ce să mai spui, parcă și Dl Patapievici, dar nu e sigur. S-o întrebe pe Camelia dacă nu a fost puțin la pîrnaie și dl Patapievici, ăla cu papion, tare tipul, le zice bine la televizor. O fi fost și la nunta lui Cristi Borcea? Ar fi bine să angajeze un astfel de gînditor pentru copiii lui. Anii treec repede, educația bună și relațiile păzește viitorul. Nu e bine să te pui de-andoaselea cu puterea și organele. El se are bine cu toată lumea. Merge și la biserică atunci cînd are timp și-l imboldește nevasta.

Parcă îl întreabă ceva Camelia,

– Ce-i, Cami…Tu nu prea îmi spui multe…Ori țipi la mine, ori facem sex…și nu prea se înțelege bine ce vrei să spui…

Rîde cu înțeles.

O mîngăie alene pe coapsa generoasă. I-a făcut deja doi copii. O să-i mai facă. N-are mai mult de cinci ani de căsnicie. Cu Geta n-a prea mers. Nu voia copii, sex oral, sex tantric, sex nu știu, de parcă el ar fi fost campion de gimnastică. O nebună, ce mai. Și vacanțe peste tot, Hawai, Ibiza – unde a fost și nevasta lui Obama, și a lui Nicu Gheară, păi da, – Copacabana, toată ziua cu Bora Bora în cap și hai și noi la Marbela! De Mamaia sau Poiana Brașov, nici vorbă, au și ei vilă la Predeal ca tot românul cu stare. Mda. Cine îi băgase toate astea în cap, Jean se întreabă și azi. De la cap vin toate. Vreunul din derbedeii care-i tot făceau curte. El e un tip gelos, n-a mai suportat. Să-i facă ochi dulci unul altul din nespălații ăștia fără bani. A mai fost și un gălbejit, cică era japonez, a aflat că e din Filipine. A văzut negru. I-a dat papucii și un loc de casă la Găești, și gata, pa și pusi, la revedere. Cică a plecat după unul care e consul general al Marsilia. Un tip simpatic, așa se aude prin tîrg. Vorbe, auzeală. El, Ionel Bulan, a luat-o pe Camelia și acum este mulțumit. Și mașina asta, doar Nicolae mai are așa ceva. Mai e unul în Maramureș care crește struți. E carnea mai scumpă, dar se pare că are viitor. E pe agenda lui și struții. De elicopter îi e frică, prea e riscant. Pe cînd o mașină bună, e ca o femeie frumoasă. O achiziție utilă. Cumva mîndru de tot ce-i trece prin cap. Motor 12 cilindri în V, rîde el cînd e cu băieții la un pahar de whisky. Jean bea numai whisky. Cînd bea. Cînd nu bea, conduce mașina sau firmele lui pe care le administrează. Nu e simplu să aduni bani mulți și repede. Și doar din muncă cinstită. Totul e cu acte, nimic în afara legii. A stat de vorbă și cu un antreprenor mexican. Credea că e bulgar, dar vorbea doar spaniola. Jean știe ceva spaniolă, doar n-a stat trei degeaba la Madrid, Cadiz și Barcelona. I-a fost de folos și când a fost Consul General la Los Angeles. Îi plăcea cînd îi spunea toată lumea Să trăiți! Te simți mai altfel. Ideea e că unde e mare și port se fac banii repede. Cine știe, știe, cine nu, se ocupă de literatură. A dat o mie de parai unui poet să scrie ceva la botezul fetiței. Nu suna rău, ceva cu nori și flori, frumos. E mulțumit de cum merg treburile. Și de viața lui. E mulțumit în general. Ce și-ar putea dori mai mult după ce deja are totul? Să nu mîniem pe bunul Dumnezeu!

Duminica dimineața e bine în pat. Să lenevești în așternuturi albe, cu broderie pe margine și un cactus pe pervazul plin de mușcate înflorite și un crin imperial care face nu patru cupe, ci șase. E olandez. E nemțesc, nu olandez, nu se încurcă la bani dacă e ceva care-i place. Pe soția lui o cheamă Camelia, dar el o alintă Cami. E născută la Videle. Frumos și la Videle. Inainte a lucrat la o benzinărie. Așa a cunoscut-o. Îi făcea plinul și cînd s-a întors ia văzut fundul. O minune. Cifră octanică mare. Kerosen pentru aviație, ce mai. Așa a început totul. De ce o zice lumea că la noi toate sunt cu fundul în sus cînd la Cami se vedea chiar foarte bine că e o femeie de nota zece. S-au căsătorit la Bragadiru și au făcut nunta în Pipera, au luat casă în Voluntari, lîngă a lui Vosganian, bucureștean și el ca și ei. Senatorul albanezilor, un tip simpatic, știe multe glume.

–         Ei, și tu…zău așa… Prea te înfigi în mine cînd vreau și eu să fiu draguță cu tine…nu vrei să fiu drăguță cu tine, ia zi..?

Camelia îl ciupește pe neașteptate de sfîrcul drept. Știe despre zonele erogene destule, Jean n-a avut răbdare să i le emumere pe toate. El n-are nici timp și nici răbdare acolo unde ea pune și suflet nu doar trupul la bătaie. Ii place să fie admirată de bărbatul ei. Dar nu-i displace dacă fluieră după ea și muncitorii de pe schele sau cei care lucrează la alimentarea cu apă a zonei.

Bine că ei au centrală proprie. O să-și facă și una eoliană. La ăia mici le-a plăcut cum se învîrt paletele și Jean le-a promis că o să aibă și ei una. Pentru copii, orice.

-Au! Ai înnebunit… Ce chestii sunt astea… Ce te-a apucat… să ne sculăm… ar fi trebuit să fiu deja în cizme… Ce facem dacă mi se ridică catargul…

Hihihihi.

De cînd au și o barcă cu motor s-a schimbat și terminologia lor erotică. Nu putem spune chiar tot.

De cînd Camelia l-a văzut pe Brad Pitt în cizme, îl obligă pe Jean al ei să umble cu cizme. La început a făcut mutre, ce-o să zică angajații de la firmă, cei de la ministere, Bogdan Baltazar și Adrian Vasilescu, ăștia de pe la bănci, mă rog, pe unde tot umblă el. Peste tot. Și la DNA a fost, dar s-a înțeles și cu ei. Oameni sunt și ei. Trebuie să știi să te adaptezi la toanele fiecăruia. Totul se pote vinde și cumpără. Asta îi place lui Ion Bulan la români. Că nu sunt încăpățânați ca abulagrii s-o țină una și bună, O prostie. Viața se schimbă mereu, e o roată, îi place lui să mediteze uneori privind peste lac cum zboară rațele care tot vin și pleacă.

–         Jean…

–         Ce-i…Spune, puiule…Nu bem și noi o cafea…Te lenevești, ai?

Cami se pisicește pe lîngă domnul Bulan.

–         Vreau să-ți mărturisesc ceva…

–         Ce e puiule… Vrei să mîncăm niște mici la Cocoșatu? Te duce băiatu…

–         De două zile nu mai am orgasm…

– Auleor…Ei, nu spune…Și vecinii ce zic? Eu ți-am spus mereu că o să avem probleme din cauza instalațiilor…

– Ei și tu, acum…O ziseși…Cu instalațiile stăm bine…Hihihihi! ia uite ce are băiatul aici…Hihihi

– Cami…Stai cuminte că te rup…!

Cami il sărută pe obraz.

Jean se întinde în pat atotputernic.

–         De orgasm mă ocup eu… parcă mai aveam prin casă…de ce nu mi-ai spus să dau comandă să ne aducă două–trei bidoane…Și compot de ananas și dulceață din muguri de brad… pentru tine orice fel de orgasm poate comanda Jean al tău!

–         Jeane…Nu mă fă să roșesc, știu că ții la mine și ai început și tu să mănînci ecologic…fără E–uri, bine că ai renunțat și la obiceiul ăsta nenorocit să mănânci salam cu pâine…acum nu mai ești tractorist, nici șef de post, nici Consul general, acum ești boss… nu vezi cum te apreciază și iubește toată lumea…și nevasta lui Arvinte era cu ochii pe tine alaltăieri seara…E normal dacă i-a scos lu barbatu ei prostata ce vrei …Tînjeste și ea după un orgasm bun…

–         Păi să-i dăm și ei. Cînd aduc, ce naiba… Nu-mi place de ea… e prea slăbănoagă… mie imi plac femeile femei, nu bibelouri de material plastic… ia uite ce e aici!

O pocnește zdravăn peste fund, partea dorsală, precizează uneori Cami cînd îl privește languros în ochi, în timp ce Cami a lui s-a întors să ia ceasul de pe noptieră.

– Noi ce facem acum…uite e deja 12… Ce-ai zice să mîncam nişte ciorbă de burtă la micul dejun? Ar fi tare… La prinz am pregătit ciuperci cu mango, ceva foarte tare…fără E-uri, ecologic… Ai auzit că a trimis-o ăștia ai tăi pe Mioara la Strasbourg… Ce fată bună, și voia să mi te ia și urîta asta cu ochelarii ei cu tot… Ca să vezi cum e viața… Ce zici scumpule ?

Jean lenevește în pat și se tot gîndește și nu-i vine să creadă că a rămas fără orgasm soția lui scumpă. Tocmai din cauza lui, care se ocupă să aibă de toate în casă?E, tu-i orgasmu mă-sii, asta-i bună, face el rost!

–         Tot nu pricep cum ai rămas fără orgasm…Cînd ți-am spus de un milion de ori să-mi spui ce vrei din vreme ca să nu aud chestia asta cu n-am și n-avem… Vreau să ai tot ce e frumos în lumea asta… Am suferit și muncit pentru asta… Știi doar cît te iubesc!

–         Și eu te iubesc, dar nu mai am orgasm… iartă-mă, iartă-mă…așa sunt eu mai directă, nu am vrut să te supăr… Stau cuminte și apoi dau cu bîta în cap omului…mai bine nu-ți spuneam…

Jean se înfurie. Își aprinde o țigară.

Ei fir-ar al dracului să fie…

– O rezolvăm, se rezolvă…Sun-o pe Cristina imediat…să dea comandă cît orgasm vrei tu!

–         Ei, nici așa…Nu te face că nu înțelegi… Puiule…ia să vedem ce ai tu pe aici… Poate mai facem un bebi, ce zici… Unul mic și drăguț…

–         Lasă-mă-n pace…sunt nervos…vreau să facem rost de orgasm și apoi mai stăm de vorbă…

–         Ce să mai stăm de vorbă, trecem la treabă…poate vine și orgasmul…Hihihi!

Ea îl ia în brațe pe Jean și începe să-l sărute cu foc în timp ce el vrea să vorbească la telefon cu secretara lui ca să comande niște orgasm pentru soție.

 

Brusc imaginea dispare de pe ecran. Asta a fost tot. In sala de proiecție se aprinde lumina.

–         Cum vi se pare, Domnule Președinte…

–         Mda… Hăhăhă… Tare chestia cu orgasmul… Cum ați obținut înregistrarea? Filmul nu e rău… Cine a regizat filmul… Ați prins și ce gîndesc personajele… E în 4D toată chestia, văd că nu vă încurcați la bani…

–         Prin mijloace specifice…hihihihi, se poate… Cristian Mungiu… și băieții lui Maior… Premiul unu la Cannes… Acu lucrează la alt film… Poate luăm și un Oscar, un Nobel… Ce dispuneți?

–         Scoate-ți orice referire la Cotroceni și la Patapievici… Sugerați discret dorința mea… Mă rog, mda, titlul e cam tare… Cu toate că nu mi-ar displace ideea cu meditațiile pentru idei… Poate am avea și noi nevoie, ce zici Lăzăroiule?

–         Nu spun nimic, eu execut, domnule Președinte…

–         Hai, lasă, mie îmi spui…am plecat, să vedem cum stăm cu orgasmul națiunii… Hă hă hă… La vizionarea asta puteați să mă serviți și pe mine cu două-trei orgasme… Hahahaha… Nu v-a trecut prin cap, la toate trebuie să mă gîndesc doar eu… Păi n-am zis eu că nu e criză… Să-l punem pe Boc să ne facă un studiu… Doar pentru noi… Bună ziua!

–         Să trăiți! Am înțeles, o să aveți un raport complex. Poate ne e de folos și la Ministerul Muncii… Să trăiți! Iar Boc, vai de păcatele mele… Mai bine-i ceream să mă facă pe mine Premier…

Deja nu mai era nimeni în sală. Ce naiba a vrut să spună șeful cu două-trei orgasme ?

Sebastian Lăzăroiu, Ministrul Muncii și al Protecției Sociale, dar și un colaborator apropiat al președintelui este nedumerit. Unde bate șeful? Scoate laptopul, îl deschide și dă căutare pe Orgasm. E uluit ce citește. Cocktail cu Grand Marnier, Irish Cream și Orange Flavour Liqueur. Mai e o variantă cu 30 ml de Cointreau, 30 ml Bailey’s, Irish Cream și 20 ml Grand Marnier. Se servește cu cuburi de gheață și paharul garnisit cu cherry. Ce chestie, Ministrul Muncii este uluit. Ia uite, Screaming Orgasm, cu vodka, Amaretto, Triple sec… dă unde naiba să știe el toate astea, el e doar sociolog, nici Ghiță Ionescu nu putea întrevede toate convulsiile economiei mondiale. Al naibii șefu ăsta, pe toate le știe. Și fără să citească prea multe! Mă rog, se poate trăi și fără orgasm. A concluzionat ministrul. A închis laptopul și a chemat mașina să-l ducă la minister.

Nimeni nu știe ce-l așteaptă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la „Orgasm”, o proză de Bedros Horasangian, respinsă de revistele USR

  1. m-a distrat. Oare să-i ajungă Cameliei două, trei bidoane de orgasm? :))

    Apreciat de 1 persoană

  2. Vasilica Ilie zice:

    Venisem „sfioasă” ca să citesc această proză. Acum ştiu ce este un „orgasm”! 🙂 Ce să zic? Nu este o proză „foarte bună” aşa cum spuneţi în „prefaţa” pe care i-o faceţi (este puţin amuzantă, inspirată din cruda realitate de la nivel înalt), plus că nu este un text îngrijit, are şi câteva greşeli, poate că din cauza aceasta este interzis în revistele USR. Un singur exemplu, care mi-a venit în minte (că este cam la încheierea textului) : „putea-ți”. (imperfectul de la „a putea”- corect, „puteaţi”, pers. a II-a plural). Am citit despre scriitor în Wikipedia, da, se pare că este un autor cunoscut, sinceră să fiu, nu i-am citit nicio carte, ăsta este singurul text, vă rog să mă scuzaţi, poate că unii dintre dv. i-aţi citit opera şi scrie bine, eu mi-am permis să scriu impresia despre acest text.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Angelica Butnarasu zice:

    Ma si incalzisem la un asa titlu, da m-am prins iute, este un orgasm culinar, cu final neasteptat! Coincidenta, la ziua de nastere a sefei mele, lume multa, eu am gatit si aranjat masa, ma tinea de-a dreapta ei, si la un moment dat, minca cu ochii inchisi si capul dat pe spate, gemea usor, a rasfat si lenevie, si i-am zis tare (bausem deja doia pahare de sampanie, la viteza si de sete): Aveti un orgasm culinar, va pot da prim ajutor ? S-a facut liniste, noroc ca ma iubea si avea simtul umorului, altfel m-ar fi asteptat razboiul rece…au ris toti, uitindu-se pe sub gene, la virful pantofilor…Am aflat de aici o multime de noutati: italienii stiu sa faca paturi bune, banii se fac la mare si in port”Cine stie, stie, care nu, se ocupa de literatura…nu e bine sa te pui de-andoaselea…si ei, da, am baut si eu acele cocktailuri orgasmice, mi-au placut, la plescaiala, cele cu Amaretto si cele cu Irish, te apuca o incalzire gradata, iar cind ajunge la talpi, ii poti spune partenerului inca din bar, scoate-ti sosetele sa-ti ghicesc in talpi, sau el tie, arunca-le peste cap, la noroc, si unde or cadea, acolo te-oi r…-asa ne spunea o gitana, in Parcul central (nu, nu-iHyde Park), sa-l mai postezi pe Dl.HarasANGIan, ma inspira, cite mai am de invatat! Iar sfirsitul este” Bun pentru Romania”!

    Apreciat de 1 persoană

  4. vasilegogea zice:

    Bravo, Liviu! Excelent textul lui Baba Bedros!
    Îmi dai (dați) prilejul să reamintesc (văd, mai sus, că e necesar!) că Bedros Horasangian e unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române contemporane, cel puțin prin extraordinarul său roman ”deltă” (cum l-a numit, ”împroprietărindu-l” totodată cu acest ”gen”, un prieten comun, un om de o rară cultură și civilitate, regretatul avocat Vasile Nistor), ”Sala de așteptare”.
    Mă tot întreb, cînd vom avea o reeditare a acestei cărți?

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, frate Vasile, cred că asta depinde chiar de Bedros însuși…

      Apreciază

    • Vasilica Ilie zice:

      Domnule Vasile Gogea, mulţumesc, m-am simţit obligată să vă răspund datorită comentariului de mai sus în care, ostentativ, spuneţi: „văd, mai sus, că e necesar!” (deşi dl. Antonesei îmi spusese cine este autorul în răspunsul dat).
      Însă, vă pot spune:
      Eu nu pot să fiu ipocrită să spun că i-am citit opera scriitorului Bedros Horasangian, dacă nu am citit-o, sunt o persoană onestă. Puteam foarte bine să fiu snoabă şi să spun:”vai, ce text spumos, scris de unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române contemporane”, dar nu am putut ( este o părere pur personală despre textul de faţă şi cred că am dreptul s-o spun), deşi citisem despre scriitor pe Wikipedia şi, cred că, prin bunul meu simţ, m-am scuzat la sfârşitul comentariului.
      Aşa putea să se întâmple şi cu dv. (sau cu oricine) într-un astfel de context, nu cred că cineva poate citi operele tuturor scriitorilor contemporani: nu este o ruşine!
      Vă doresc Sărbători fericite!

      Apreciază

  5. Dana (Mara) zice:

    Fain, umor de cea mai buna calitate. Il citesc cu mare placere si pe Ioan Grosan. Reda perfect „limbajul si gindirea parvenitului”, morala ar fi cumva vesela si sprintara, atentie!: „Ghiftuiala” este invers proportionala cu capacitatea de a reusi sa te simti satisfacut – chiar si sexual. Pentru asta trebuie totusi si un pic de inteligenta, imaginatie, sensibilitate. Piparat cu voyeurism modern, infipt in realitatea zilei – „minitorizari” cu mijloacele cele mai moderne, „cu mijloace specifice”, se intelege. Acvariu in acvariu in acvariu, etc. Eu as continua povestea: presedintele care se amuza de poveste in timp ce isi arhiveaza coletia de „santajabili” este de fapt si el „monitorizat” de unde nici nu gindeste. „Baietii” il asigura ca nu are in „biroul oval” prezidential microfoane si camere. Presedintele primeste detasat si „netimorat”, dezinhibat vizitele celei care il „informeaza” alternativ si credibil”, foarte credibil, palpabil chiar. Dar „cineva” nu spui’ cine, persoana importanta, aduse in biroul prezidential un nevinovat televizor conectat la internet, „ultradestept” cu un „ochisor” itit din televizorul respectiv chiar si cind era practic „inchis” cum numai premierului MRU nu-i stateau ochisorii bine in cap, jucaus nevoie mare…. In spatele ochisorului televizorului se amuza de data asta o echipa brici, plina de translatori, poligloti, inteligenta peste medie, tunsi scurt, virili, profesionisti in „arhivare” institutionala, nu personala. Povestea continua.

    Apreciat de 1 persoană

  6. danascumpu zice:

    proza e super! care mai e situatia US(criitorilor din)R, ca, de cind campania electorala … vorbim doar de formatiuni politice?!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Gyll zice:

    Hai că ești tare de tot,mi- a intrat splenul în fibrilație,din ce joben le scoți?
    Cică”i-a fost respins,nu de toate,numai de cele la care s-a adresat”.👻 💆 👌.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s