Nino și prietenii săi…


stratan-1

Nino, excepționalul poet Ion Stratan, n-a fost probabil cel mai norocos om din lume, dar într-o privință, cu siguranță a avut noroc. A avut noroc de prieteni în timpul vieții, a avut noroc și prin faptul că mulți dintre ei i-au rămas la fel de fideli și în postumitate. Poate și pentru că el însuși a avut o puternică vocație a prieteniei. Hölderlin are versul acela, pe care eu îl socotesc retoric, „la ce bun poeții în vremuri secetoase?”. Or, poeții tocmai în vremuri secetoase sînt de folos, în cele de rod bun, de belșug, ne descurcăm și fără ei. Parafrazînd, la ce bun prietenii în vremuri secetoase, in durftiger Zeit? Așa e și cu prietenii, tot în asemenea vremuri sînt de folos și cu cît sînt mai secetoase, cu atît sînt mai necesari. Nino a avut parte de vremuri secetoase și în vechiul regim și în cel nou, Dar, cum spuneam, a avut noroc de prieteni. Ultima parte a vieții au trăit-o la Ploiești, înconjurat de prieteni de nădejde și care îi păstează cu toată dragostea memoria. Am primit de la unul dintre ei, inimosul Bogdan-Lucian Stoicescu, ultimele apariții editoriale de și despre Nino.

stratan-2

Mai întăi, Crimele din strada Cercului (Editura Libertas, 2013). strania și seducătoare culegere de poeme, poeme în proză și proze poetice, culese de celălalt mare prieten ploieștean, regizorul Mihai Vasile, din caietele și sertarele poetului. Unele au apărut în presa vremii, altele sînt inedite, dar toate sînt fermecătoare, foarte vii, cum era și mintea lui Nino.

În 2015, tot sub îngrijirea lui Mihai Vasile, a apărut la Editura Mythos din Ploiești Cafeaua cu sare, a doua selecție din vasta operă de calamburist de geniu a lui Nino. Prima culegere apăruse în 1998 tot acolo. Bun, în această privință, Nino a fost un fenomen și oral nu doar în scris. Cine l-a cunoscut este imposibil să nu fi fost captivat, dacă nu strivit, de spectacolul de gînduri și cuvinte pe care îl putea declanșa oricînd și plecînd de la orice sugestie culeasă din aer – sau din mintea sa complicată. Citez una singură, prima din culegerea antumă – „vom face experiențe atomice să nu NE VADĂ nimeni”. 9 cuvinte, o mulțime de sensuri! Dar trebuie citite de la început la sfîrșit ambele culegeri!

bogdan-1

În sfîrșit, anul acesta, Bogdan-Lucian Stoicescu a reeditat cartea sa Convorbiri în lumina gîndului. Despre fragilitatea vieții, iubire, prietenie și alte închipuiri – o ediție revăzută și adăugită – la aceeași editură Mythos. Jumătate este cu și despre Nino – interviuri și evocări. A doua parte cuprinde dialoguri, la fel de substanțiale, cu alți artiști ai generației noastre – regretatul Traian T Coșovei, Ioan Vieru, Mihai Vasile, Ioan Mihai Cochinescu, Dan Ciachir, Letiția Ilea. Și să nu uit excepționala secțiune iconografică! Excelentă apariție editorială.

În semn de prietenie, voi încheia postînd poemul pe care l-am scris la plecarea dintre noi a lui Traian T Coșovei, dar în care evoc încă doi prieteni plecați mult prea devreme – Nino și Madi, Ion Stratan și Mariana Marin. Cel de Sus să-i odihnească…

 

Madi, Nino și Traian zburdă pe Cîmpiile Elizee

 

 „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă…”

și cu ochii larg închiși i-am zărit zburdînd colorat

pe blîndele și întinsele cîmpii – Madi în pantaloni negri,

băieții în jeanși de culoarea cerului de dimineață,

toți trei în cămăși multicolore și cu pletele

în bandane înguste de curcubeu…

 

Aveau darul făptuirii prin cuvinte și Dumnezeu,

stăpînul Cuvîntului, zîmbind larg, i-a amenințat

cu arătătorul și i-a somat să-i lase Creația în pace,

căci altcum îi alungă de unde au venit, după vechea

pildă a lui Adam și a Evei sale.

 

Ei nu s-au potolit și lucrau mereu, și mereu, și mereu

la ameliorarea Creației. Dumnezeu i-a altoit numai

cu o jumătate de pedeapsă, că îi erau dragi iezii ăstia,

așa cum fiul rătăcitor este mai iubit decît cel statornic.

 

Și în fiecare noapte, Madi, Nino și Traian

se strecoară pe poarta dintre nouri și ne umplu visele

cu imagini fermecate, cu sunete nemaiauzite

și cu acel albastru nesfîrșit pe care doar Maria Juana

ți-l mai dăruie cîteodată – sau însuși Domnul!

 

 

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Nino și prietenii săi…

  1. cred că toate apariţiile astea trebuie să ajungă şi în centrul oraşului Iaşi. Cineva vrea să le citească! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ce să mai fac cu restul zilei, după ce-am citit acestea? Mai bine m-apuc de băut.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Larsen Elena zice:

    Vecinul meu , poetul Ion Stratan . Vad placa memoriala pe geam . O, tempora !

    Apreciat de 1 persoană

  4. d.p. zice:

    de citeva ori, nu imi pot da seama la ce intervale de timp, parca am fost gata sa scriu ca
    „Madi, Nino și Traian
    se strecoară pe poarta dintre nouri și ne umplu visele”.

    desi cu T.T. am petrecut mai multa vreme impreuna (la Bucuresti, Satu-Mare, Iasi),
    toti trei ma viziteaza parca la fel de des si, pe masura ce inaintez in ani,
    ei inainteaza in frumusete si printre noi sensuri pe care mi le impartasesc destul de vesel,
    cu profunzime !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s