Prima cronică la „Poemele din zorii amurgului”

Publicat pe 28 noiembrie 2016 de Liviu Antonesei

Și anume pe excelentul blog al lui Radu-Ilarion Munteanu. Mulțumesc frumos RIM. În poză, momentul schimbului de autografe dinaintea lansării cărții la Gaudeamus, București, 18 noiembrie a.c. El mi-a oferit excelenta culegere de cronici de film În căutrea poveștii – bis, Editura Școala Ardeleană, 2016.

dsc01709

FALSA DESPĂRŢIRE DE POEZIE

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Prima cronică la „Poemele din zorii amurgului”

  1. Nicoleta Dabija zice:
    28 noiembrie 2016 la 8:12

    felicitări! Aşa mi-am dat seama că nu ţi-am trecut noua apariţie pe wikipedia. Nu mai pierd o secundă 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. vasilegogea zice:
    28 noiembrie 2016 la 8:40

    Te felicit (apreciez și lectura empatică a d-lui R.I.M.)
    Și, te invidiez pentru ajutorul primit din partea Nicoletei, cu Wikipedia! (Eu pur și simplu nu reușesc să-mi fac măcar o ciornă!)

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nicoleta Dabija zice:
    28 noiembrie 2016 la 8:55

    Domnule Gogea, dacă îmi trimiteţi o biografie cât de cât completă, cu drag vă fac o pagină.

    Apreciat de 1 persoană

  4. magda ursache zice:
    28 noiembrie 2016 la 10:23

    Nu m-am îndoit o clipa ca poemele cretane vor fi un mare succes,chiar daca n-am fost în Arcadia voastra. Felicitari,magda u.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ion Fercu zice:
    28 noiembrie 2016 la 11:33

    Felicitari!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Apreciat de 1 persoană

  6. literature2223 zice:
    28 noiembrie 2016 la 11:49

    De pe margine ma bucur de fiecare litera si semn de punctuatie.Felicitari! Iar despre dialogurile de aici nu pot decit sa afirm ca sunt un privilegiat.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Natasha zice:
    28 noiembrie 2016 la 14:09

    Nu pot rata shansa de a fi shi eu o privilegiata….:-)….Felicitari!..shi la cit mai multe stari poetice….ca, mai apoi, vin shi Ele, Poeziile….

    Apreciat de 1 persoană

  8. Anonimul venetian zice:
    28 noiembrie 2016 la 14:42

    Felicitari anonime din Venetia, frate Liviu!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Angelica Butnarasu zice:
    28 noiembrie 2016 la 15:07

    Frumoasa creonica, amanuntit analizata, esentiale expuneri, da, detii povestea. Imaginile create de tine, clar ne aminteste de Fowles, cu imaginile fascinante in lumina orbitoare a stincilor albe, maslini, valuri de turisti, sini grei in aroma cafelelor, plus elemente de mitologie, religie, meditatii tulburatoare strict personale, legate de amintiri inscrise pe talpile genealogice ce au mai calatorit prin nisipul acelor locuri, cindva…Pentru mine, nu-i nici o dilema, intotdeauna a fost singur, a vrut sa fie singur, pentru el este de fapt, Libertatea Spiritului, care este o comoara a creatiei; si nico nu are vreo frica de viitor, intotdeauna exista un nou inceput, amurgul fiind un sfirsit al trecutului, iar vara viitoare va avea o explozie de inspiratie , bucurie si perceptii, va scrie la viteza, poemele ii curg prin vene, tocmai ca si-a anuntat” despartirea de poezie”…
    Registrul si tonalitatea vor fi mai proaspete, seducatoare si misterioase, si desigur, un Nou ciclu va primi un alt nume, Venus fiind intr-o mare forma, amurgul transformindu-se in Luceafar!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Vasilica Ilie zice:
    29 noiembrie 2016 la 19:43

    Am citit cronica de pe blogul domnului Radu-Ilarion Munteanu şi mi-a plăcut, cu atât mai mult, am şi eu volumul cu autograf şi citesc cu plăcere din el. Unele poezii din acest volum am avut ocazia să le citesc şi aici, pe blog. Acum înţeleg, domnule Antonesei, de ce vă place să scrieţi poezii pe insula Creta! Acolo, în liniştea şi frumuseţea peisajului, trăiţi tot ce vedeţi în jurul dv., aveţi un spirit de observaţie care curge. Un singur exemplu dau, în „Bătrâna doamnă”, şi merită să fie citată întreaga poezie:

    ” Între 80 şi 90 de ani, sub umbrelă
    de lângă şezlong, cu cearceaful care
    lasă libere tălpile-degetele mijlocii
    încalecă degetele mari la ambele picioare…
    E adusă cu căruciorul şi aşezată la umbră
    de o femeie robustă vopsită blond.
    Rezolvă mereu labirinturi şi jocuri
    numerice de inteligenţă-aşa cum tata
    compunea rebusuri în anii săi din urmă-
    le rezolvă repede şi bine, după cum
    mi se pare din şezlongul vecin.
    Din când în când ridică privirea
    spre cei care trec, o privire
    plină de bunăvoinţă, dar curioasă,
    cercetătoare-toată viaţa ei, toată viaţa
    ei din ea este concentrată acolo.
    Câte vor fi văzut aceşti ochi,
    ce văd cu adevărat ei acum,
    ce asociaţii se nasc în minte?
    În mintea ei, în mintea vecinului
    care sunt în aceste zile…”

    Aici este ca şi cum aţi picta un portret, efectiv. Sincere felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.