Bancuri de week end (1). Selecția săptămînii


Cu întîrziere, dar nu e vina mea. De joi dimineață pînă azi dimineața, n-am avut net! Hotelierii sînt niște  mincinoși – pe site internetul e putermic și de mare viteză, cînd ajungi acolo, îți dau un password din multe cifre, iar cînd vrei să intri, nimic. Internetul promis e atît de puternic că nici măcar nu-ți apare ca existînd rețeaua! La prînz, am postat fotoreportajul de la Gaudeamus, partea plăcută a deplasării la București. Voi încerca să compensez în ce-a mai rămas din week end. Deocamdată, o selecție pe care o datorăm scriitorului Dorel Schor, sociologului Mihai Dinu Gheorghiu și lui Radu Lupașcu. Am updatat cu unul de la scriitorul Ion Fercu, care-mi scăpase.

hair-force

Mi-am sunat un vechi prieten, inginer,  să văd ce mai face. Spre surpriza mea , mi-a relatat, plin de importanţă că  experimentează, sub o foarte riguroasă supraveghere, tratamente  aquatermale asupra ceramicii, aluminiului şi oţelului.

Am  rămas foarte impresionat

Abia într-un târziu, la o bere, m-a lămurit: spăla  vasele în bucătărie, iar soţia era cu ochii pe el!

 

X X X X X X X X X X

 

 

                Pacientul: Domnule doctor, eu nu pot să urinez…
                 Medicul:  – Câţi ani ai?
Pacientul:  – 
Șaptezeci…
Medicul:  – Ai urinat destul!  Următorul!

 

Vine o gravidă.
Medicul:  – Dumneata ce ai?
Gravida:  – Domnule doctor, copilul meu stă strâmb, ce fac eu când o să nasc?

                Medicul:  – Cum te cheamă?
                Gravidă:  – Leibovici…
                Medicul (ridicând glasul): – Leibovici?  Se descurcă el!

 

– Cine e la rând?  Ei, dă-i drumul!
Pacientul:  – Domnule doctor, eu sufăr de o boală foarte ciudată!
Medicul (extrem de grăbit):  – Lasă consideraţiile, spune!
Pacientul:  – Domnule doctor, eu ce mănânc aia fac…
Medicul:  – Adică, vorbeşte clar…
Pacientul:  – Dacă mănânc fasole, fasole fac, dacă mănânc varză tot varză fac.

                Medicul (dumirit):  – Aha!  Și ce-ai vrea dumneata?
                                                     Pacientul (umil):  – Să fac şi eu normal.
Medicul (expeditiv):  – Mănâncă căcat!  Altul la rând!
X X X X X X X X X X
Predau șah la mai multe școli dintr-o metropolă occidentală. Am mereu cu mine o tablă de demonstrație, pe care arăt copiilor funcția diferitelor piese și explic regulile de mutare.
Copiii, majoritatea între 7 
și 10 ani, băieți și fete, de toate etniile și culorile, majoritatea înscriși la șah de gura părinților.
-Deci, copii, la șah avem 16 piese albe și 16 negre. Albul mută primul și…
Un băiețel mai închis la culoare întrerupe:
-E întotdeauna a
șa ? Albul mută mereu primul ?
-Da, răspund eu 
și vreau să continui. Și putem să mutăm ori un pion ori…
-Nu e corect, întrerupe un altul. Ar trebui să mute am
îndoi primii. Sau negrul să mute primul, că au fost mereu persecutați în istorie…
-Așa e regula, cineva trebuie să mute primul, albul e doar o culoare oarecare, nu e nimic superior, haideți să trecem mai departe. Așadar, cea mai importantă piesă de la jocul de șah este regele…
Clasa murmură. O feti
ță ridică mîna.
-Mama mi-a zis că regina e cea mai importantă piesă.
-Nu chiar, zic eu cu bl
îndețe, regina e și ea foarte importantă, de fapt, ca să știți, regina este cea mai puternică piesă din joc….
Copiii par mulțumiți cu asta, mai ales fetele afișează un zîmbet de satisfacție.
-Regina e foarte puternică pentru că poate juca la fel ca tura 
și ca nebunul.
Fetele protestează.
-Cum pute
ți spune că o regină mută la fel ca un nebun ? Dvs jigniți femeile !
-Nu, dragii mei, a
șa este jocul. Nebunul este această piesă (o arăt) care merge mereu strîmb, adică în diagonală.
-Nebun este un cuvânt urît. Nu trebuie să rîdem de cei cu dizabilități mentale.
-Bun, dacă nu vă place „nebun”, să știți că în engleză se cheamă „episcop”, ca la biserică. Putem să îi spunem „episcop”.
Alte proteste.
-Dumneavoastră ne vorbi
ți acum de religie, aici este o școală laică.
-Ok, ok, încerc să îi calmez, atunci păstrăm numele de nebun. Sau mai bine, bufon. Nebunul era în trecut bufonul care făcea regii 
și reginele să rîdă. Așa e bine? O să îi spunem bufon.
Copii se calmează. Mergem mai departe.
-Cum spuneam, chiar dacă regina e cea mai puternică piesă, totu
și regele e cel mai important, pentru că dacă se pierde regele, s-a terminat partida, ai pierdut. Uite, regele este această piesă, care are o cruce pe coroană.
-Crucea este semn religios. De ce nu are o semilună ? Sau nici un semn ? Cred că ar trebui să îi scoatem crucea, ca să nu ofensăm pe cei de altă religie. A
șa am învățat la orele de educație civică.
-Cine se ofensează? Mă uit prin clasă 
și văd un băiat cu figură orientală. Mohamed, așa te cheamă, da ? Te simți ofensat de această cruce de pe capul regelui ?
Băie
țelul mă privește aiurit.
-Ce înseamnă ofensat, dom’ profesor ?
-Ofensat înseamnă supărat. (Mă minunez de mine însumi, ce repede îmi găsesc sinonimele…). Este cum te sim
ți atunci cînd un alt copil îți ia prăjitura sau jucăria favorită, poftim !
-Eu nu am prăjitură și nici jucărie. Sînt din Siria.
Trebuie să schimb vorba, discuția asta nu prevestește nimic bun.
-A
șadar, regele…
-Există un singur rege ? Întrerupe un băie
țel blond.
-Unul pentru fiecare culoare. Unul negru 
și unul alb. La fel și cu reginele. Una albă și una neagră.
-Nu se poate să fie doi regi albi sau două regine albe ? întrerupse iar o fată.
-Nu, zic eu categoric.
Un murmur de dezamăgire.
-Păi nu e corect. Noi 
știm că există și familii cu doi tați sau două mame. Ar trebui să se poată, nu e corect așa.
Încep să îmi pierd răbdarea.
-Uite, la 
șah este așa. Șahul s-a inventat într-o țară străină, acum foarte mult timp, și așa era pe atunci. Să trecem mai departe…
-Păi poate atunci erau mai înapoia
ți, și femeia nu avea drepturi, și nici cuplurile de același sex, dar acum nu mai este așa. Nu trebuie să mai existe discriminare.
Oftez. E cazul să trec să explic alte piese, care nu posedă sex, 
și nici religie. Regele cu cruce și regina m-au băgat în bucluc.
-A
șa, deci, continuăm. O altă piese specială este calul. Calul are avantajul unic că poate sări peste alte piese. Un nebun – pardon bufon – nu poate avansa aici, la h3 (arăt pe tablă), dacă un pion îi blochează calea. În schimb, calul poate să sară direct de la g1 la f3. (arăt mișcarea).
-Deci numai calul poate face asta, să sară peste alte piese ? copii s
înt iarăși în blocaj. Dar nu e corect. Are un avantaj special. Nu este egalitate fața de celelalte piese.
-Da, așa este, zic eu încurcat, dar e normal să îi acordăm unele drepturi, pentru că este singurul animal din joc. Regele, regina, bufonii, pionii-sînt toți oameni, turnul este un obiect, calul este singurul animal. Trebuie să compenseze într-un fel.
-Așa da, se luminează copii.
-Dar, dom profesor -sare un alt băiat- nu e corect să exploatăm animalele, mai ales la război. Ele nu au nici o vină pentru conflictele între oameni.
Uff, ce lungă a devenit ora asta! Poate reu
șesc să scap cu o schimbare de nume, cum am făcut cu nebunul.
-Dacă nu vă place să îi spune
ți cal, atunci îi spunem “cavaler”.
Copiii simt că e doar un truc.
-Dar cavaler e cineva călare pe un cal. Tot chinuim animalele.
Simt că explodez.
-Cal, cavaler, măgar, ce contează? Trebuie să îi spunem într-un fel ! Avion e bine, că tot zboară peste ceilal
ți ?
-Da, da ! E bine a
șa. Avion e bine.
Și iată cum calul a ajuns avion. Trecem mai departe.
La explicarea capturii, a fost relativ simplu:
-Deci aici, în pozi
ția asta, calul alb, adică avionul, a capturat, adică a luat prizonier un nebun, adică un bufon negru.
-Cum adică prizonier ? Ce se întâmplă cu bufonul ?
-Nimic, nu mai joacă mai departe. A plecat. A părăsit c
împul de bătălie.
-Aha, se luminează copiii – adică e un fel de refugiat.
-Refugiat ! Perfect ! Asta e cuv
întul potrivit. Merci (nu mai am putere să lupt cu ei).
Ajungem în fine să povestim despre pioni.
știa mici, de aici din față, sînt pionii. Ei sînt un fel de soldați, care avansează în teritoriul inamic. Dacă ajung cumva pe ultima linie, se pot schimba în regină. Într-o partidă de șah, am putem avea – dacă toți pionii se schimbă în regină, 9 regine albe pe tablă.
Fetele se înfurie, fac gălăgie, iar băieții își ascund un zîmbet de satisfacție.
-Un singur rege și 9 regine ??? Femeia nu este egala bărbatului în acest joc, nu e frumos. Nu ne place șahul. Nu mai venim la orele dvs.
Soneria mă salvează. Copiii î
și strîng caietele, băieții mă salută cu respect, fetele ies îmbufnate din clasă.
Întreb un băiat:
-Ce oră a
ți avut înainte de ora de șah ?
-Am avut literatură 
și am discutat despre desenele animate ale lui Walt Disney. Doamna profesoară ne-a explicat cum Disney a fost rasist, islamofob și misogin. Albă ca Zăpada era albă, de ce în Aladin hoțului i se tăia mîna, în Lion King nu s-a prezentat nici un om african….
Acum înțeleg. Școala modernă care rescrie istoria. Nu contează ca în „Lion King” nu era deloc vorba despre oameni….Îmi strîng catrafusele și părăsesc școala. Mă bucur că lecția s-a terminat la timp. Tocmai urma să explic o poziție de mat în care albul ar fi sacrificat regina. Nu știu dacă aș fi scăpat întreg….”
X X X X X X X X X X
Update – De la scriitorul Ion Fercu!

– Hei bade, frumoasà-i viata la tarà…cu atâtea fructe…cum faceti?

– D-apoi cand se fac merele…le culejem, le puniem în cosarci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împartâm, îi puniem binie si nie fucem !

– Bravo, bravo ! Si pe urma ?

– S-apai, numa’dupa , s-or face caisale… S-apai si pe astea le culèjem, le puniem în cosarci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împartâm, îi puniem binie si nie fucem !

– Ce frumos ! Si altceva ?
– S-apai, sa fac pruniele…! Èlea bèstritene , mai întâi! S-apai le culèjem, le-mpartâm, care die pálinca, care die majun, care die vânzare, si p-èlea die vânzare le puniem în cosarci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împartâm, îi puniem binie si nie fucem !
– Minunaaat! Siiii ?
– S-apai, sa fac nucilie… S-atunci…
– A, da, stiu: culegeti nucile, le puneti în cosarci, mergeti cu ele la târg, le vindeti, veniti acasa, numarati banii, îi împartiti, îi puneti bine si va futeti !

– No, no-no-no-noooo ! Nu-i asè, domnule draga, vez ca nu stii? Apai cân’ sa fac nucilie, le culèjem, le puniem în cosarci, punem cosarcile-n pod, nie fucem tata iarna si numa’ la Pasti le vindiem !

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Bancuri de week end (1). Selecția săptămînii

  1. vasilegogea zice:

    …bine că n-au avut oră de literatură română: Harap Alb!…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Emil Răducanu zice:

    Multiculturalismul ! Ar fi de râs, dacă povestea n-ar avea, din păcate, corespondent în realitate !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s