Hopa, înțeleg muzicologie!


 

untitled-1Să ne înțelegem de la bun început, să nu par chiar mai nepriceput decît sînt! Vreau să spun că am un fel de opacitate la discursul referitor la muzică atunci cînd este exercitat de profesioniști, de muzicologi. Pe de altă parte, am reușit să înțeleg foarte bine ce scrie Nietzsche despre muzică lui Wagner, ba chiar să pricep și răsturnarea poziției filosofului, am înțeles și excelentele considerații de filosofia muzicii ale lui Celibidache. Am priceput și pasajele despre muzică, nu puține, din romanele lui Kundera și ale altor scriitori melomani. Ba chiar pricep și ce spun compozitorii, dirijorii și interpreții despre travaliul lor. E o plăcere să-l asculți vorbind despre muzică sau să-l citești pe compozitorul Șerban Nichifor. Blocajul meu se limitează, de fapt se limita pînă nu de mult numai la discursul muzicologilor, care mi se pare prea centrat pe înțelegerea în interiorul totuși restrînsei lor bresle. De la recentul tîrg de carte de la Iași, Arca lui Gutenberg, am senzația că încep să înțeleg. Mai întîi datorită unei întîlniri cu muzicologul Oleg Garaz, care printr-un discurs plin de viață, întrerupt de răspunsurile la întrebările publicului, între care și ale mele, m-a ajutat să mă luminez, apoi prin citirea cărții sale lansate cu acel prilej, Genurile muzicii. Ideea unei antropologii arhetipale (Editura Eikon, 2016). O carte excelentă, care explică limpede, fără a simplifica de bună seamă, poveste pe peste 2000 de ani a muzicii europene. Cartea poate fi citită și de alt public decît specialiștii nu pentru că aș vulgariza discursul muzicologic, ci pentru că autorul are o foarte bună grilă de lectură a fenomenului, pentru că își definește conceptele și mai ales pentru că nu are prejudecăți, inclusiv în ce privește muzica ultimelor șase-șapte decenii, indiferent dacă este vorba despre cea experimentală sau aparținînd culturii pop. Instig pe  toată lumea le lectura cărții – de la cei care nu înțeleg discursul muzicologic pînă la cei care îl înțeleg, ba chiar îl practică, dar nu reușesc să iasă din stereotipii. Eu îi mulțumesc autorului că mi-a dat prilejul să mă apropii de un discurs pe care îl socoteam abscons, ba chiar ostil.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Hopa, înțeleg muzicologie!

  1. eduardantoniu zice:

    „am reușit să înțeleg foarte bine ce scrie Nietzsche despre muzică lui Wagner, ba chiar să pricep și răsturnarea poziției filosofului, am înțeles și excelentele considerații de filosofia muzicii ale lui Celibidache. Am priceput și pasajele despre muzică, nu puține, din romanele lui Kundera și ale altor scriitori melomani”.

    In 14-28 iulie ’14 am fost curator voluntar la expozitia asta, intr’o sala fost depozit la docuri, la festivalul international de arte din Galway.

    Am reusit sa mai gasesc o cronica exact de la urma, in care arata exact inspirarea din Schopenhauer pe fundal muzical din bretenul lui, Wagner.

    Ca sa se dea ea mare in schimb, curatoarea sefa m’a pus mai mult la maturat apa si’ntampinat vizitatori afara, iar ea le recita un text de placa stricata. Cand auzeam iar „and isolation”, ieseam io afara. Da’ io studiasem temeinic’ăi! Nam vrut de pe web. Biblioteca centrala avea Schopenhauer doar 7 pagini in cartulie de 150 „50 filosofi contemporani”. Am conspectat mai ceva ca’n liceu, am recitit „Tristan si Isolda” si am bagat Wagner in cashti la greu. Stii ce experienta mishto a fost? Si pan’ la urma i’am ineles si io expoztia 😀

    http://www.thebranchcollective.ie/blog/prelude-patrick-oreilly-review-by-colleen-fitzpatrick

    Apreciat de 1 persoană

  2. eduardantoniu zice:

    😀 Vara asta am descoperit ca ea insasi era artista plastica si am inteles’o. Vezi mata, nu se cadea ca un „coate goale”… 😀 ca era cald afara, toti umblam in maneci scurte nu ca ea… 😀

    Roshcata

    http://www.galwayindependent.com/news/topics/articles/2016/07/13/4123175-festival-visual-arts/#.V4Z_TUMvp28.facebook

    http://www.advertiser.ie/galway/article/85821/ruth-mchughs-spectres-of-modernity

    Apreciat de 1 persoană

  3. Emil Răducanu zice:

    Frate Liviu, citește și „Creierul nostru muzical” al lui Daniel J. Levitin, tradusă şi tipărită la noi în 2010 la Himanitas, colecţia „Paşi peste graniţe”. Nu vei regreta ! (dacă nu ai citit-o deja)

    Apreciat de 1 persoană

  4. Oleg Garaz zice:

    Iar eu ce mai pot să spun? Toată recunoştinţa mea pentru aceste cuvinte calde şi încurajatoare, deoarece aţi surprins exact „genomul” intenţiei mele: a fi accesibil fără a fi vulgar şi a fi în temă fără a fi preţios. Anume asta mi-am dorit şi această mini-cronică o confirmă din plin.

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, recunoștința e reciprocă. frate Oleg. Nu mă mai lua cu Dvoastră că mă faci săp mă simt bătrîn! Păi, eu spun că obiectivele au fost atinse 10 din 10, cum spun americanii la sută la sută! Încă o dată, caldele mele felicitări și urări de noi cărți la fel de reușite.

      Apreciază

      • Oleg Garaz zice:

        Ok. Oricum aş întoarce-o tot bucurie şi recunoştinţă iese. În ceea ce priveşte noile cărţi, iată că voi lansa la Gaudeamusul mare, de la Bucureşti, exact în 19 noiembrie şi de la ora 12.00 un următor volum. De această dată va fi vorba despre „Canonul muzicii europene: idei, ipoteze, imagini”. În acest volum implicaţia doctrinară este ceva mai profundă decât în „Genuri”, însă prin „Canon” intenţionez continuarea unui serial muzicologic similar cu scrierile istorice ale lui Igulden Conn sau seriile SF’n’F ale lui China Mieville, Neal Stephenson sau Joe Abercrombie. Voi continua prin „Stilurile muzicii: evoluţia unei idei între dispersie şi compresie”, însă deja mai înspre martie-aprilie 2017. Poate ne vom putea revedea la Bucureşti.

        Apreciat de 1 persoană

      • Ei voi pe 18, vineri toată ziua la tîrg, am lansări proprii și trebuie să particip și la alrtele, însă noaptea mă întorc spre Iași…

        Apreciază

  5. vasilegogea zice:

    Pe lîngă ”calificarea” atestată academic la nivel maximal, prietenul (al nostru), Oleg Garaz este și un ”robust” prozator, oferind, în primul său roman ”Teritoria” (Editura Casa Cărții de Știință, Cluj, 2007), o ”autoviscerare pe viu, fără anestezie” (Dora Pavel), într-un no man’s land identitar.
    Îi urmăresc frumoasa ascensiune intelectuală, la Cluj, de mai bine de un deceniu și nu pot să nu mă bucur pentru fiecare reușită a sa!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Oleg Garaz zice:

    Atunci cu volumul despre canon voi rezolva prin Valentin Ajder ca să vă parvină. Şi chiar mi-aş dori şi un dialog despre ce am plantat/amorsat eu în acele pagini.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s