Din Foișor – Despre buna folosire a crizelor


 

om-mani-2

 

Poate mai exact ar fi fost titlul „despre ieșirea din crize”. Nu, nu mă socotesc un expert al crizelor, nici măcar al celor personale, dar am o lungă experiență cu crizele de tot felul. Meseria și interesele nu mă puteau ține departe de această temă. În fond, omenirea ultimului – aproximativ – veac este una crizată. Asediată de feluritele crize exterioare, care par să nu se mai termine, de natură politică, economică, militară pînă la cele mai înrădăcinate în firea profundă a omului, de natură culturală, etică, culturală, de inter-relaționare, sentimentale ș.a.m.d. Pentru cele de ansamblu, soluțiile sînt două mari și late – revoluțiile și reformele. Am meditat la cele două, ba chiar dracul nu m-a lăsat să stau deoparte, deși am descoperit buddhismul tibetan, acum vreo patru decenii, și m-am trezit mai întîi un fel de precursor al revoluției, apoi implicat, ca demnitar, dar și ca simplu cetățean sau militant civic și în felurite reforme. În ciuda unor mici și parcelare succese, inclusiv personale, trebuie să recunoaștem că „realizărili” de ansamblu sînt mai degrabă modeste. Ce gîndeam și ce speram noi încă în ianuarie 1990 și ce-a ieșit. Cred că stau mai bine la celălalt capitol, la crizele personale, experiența fiind la fel de veche! Nu știi de unde vine criza, ce a provocat-o, diversitatea de cauze – și enorma diferență în ce privește importanța factorului declanșator – e deconcertantă. Ceea ce mi se pare sigur este că atunci cînd criza iese din coajă, ea a clocit deja o perioadă variabilă de timp în sinea ta, pînă a dat în pîrg. Cu toate acestea, mereu te ia pe neașteptate, pe nepregătite, e o surpriză mereu proaspătă!

om-mani-3

Un lucru interesant – crizele au o parte bună, o funcție fastă, te ajută să iei prompt decizii pe care altfel le-ai amîna sau nu le-ai lua niciodată, scăldînd-o în două ape, cum spune people-ul! Am o listă de demisii căreia nici eu nu-i mai pot ține socoteala. Fără criză poate nu s-ar fi petrecut sau, cel puțin, nu atunci cînd s-au produs. Nu e mai mică nici lista rupturilor umane, ca să spun așa. Sigur, asta se datorează și faptului că am exagerat mereu cu presupunerea de nevinovăție! Dacă nu apărea o criză, din senin, ca un fulger, nu luam o decizie și nu scriam Despărțirea de poezie postată mai înainte. Dar nu te poți lăsa la nesfîrșit pradă crizei, riscul este să-ți explodeze mintea, că nici bietul creier nu e de oțel. Uneori e de lemn și poți bate în frunte contra magiei nefaste, mai și scuipînd un pușche pe limba ta! Bun, ce faci cînd vrei, cînd trebuie să ieși. N-aș putea da un inventar complet al soluțiilor, dar am cîteva pe care le-am folosit cu relativ succes, de vreme ce încă stăm de vorbă aici! În cazul asediului de probleme, de diferite naturi și calibre, dar sosite toate odată, am procedat chinezește, le-am ierarhizat și le-am rezolvat în ordinea dificultății, începînd cu cele mai ușoare – succesul motivează, plus că scade mai repede presiunea numerică! Cînd aveam de optat între două și chiar trei soluții posibile, m-am bizuit pe analiza SWOT, cea cu avantajele și dezavantajele, transferată cu succes din zona deciziei politico-economico-administrative în viața de zi cu zi. Dar astea sînt lucruri totuși ușoare, care nu prea merg la crizele existențiale adevărate! Cum am fost precoce în crizele mele, am gîndit că e bine să studiez psihologia și bine am făcut. Sigur, a contat și faptul că deja mă socoteam scriitor și credeam că aceste studii îmi pot fi mai utile decît cele filologice. Nici în privința asta nu cred că m-am înșelat. Datorită acestei formații, introspecția clasică și auto-analiza freudiană și a succesorilor mi-au devenit nu doar familiare, ci și veritabile instrumente asupra propriei persoane. Cu destule succese aș spune și nu le-am părăsit nici astăzi de tot, deși am descoperit, de fapt tot cam pe atunci, și soluții mai bune. După o adolescență în care am frecventat haotic jiu-jitsu și yoga, pe cînd eram student în anul al doilea, buddhismul, apoi m-am restrîns la cel tibetan, cu mai multe practici extrem de eficiente, de la simpla ascultare a muzicii și incantațiilor pînă la meditațiile ceva mai elaborate, cu mandală, mantră etc. Mantra mea a fost de la început Om Mani Pandme Hum și din acest motiv adaug o versiune de peste trei ore a incantației. Pe YT, găsiți versiuni de la 30 de minute la peste 13 ore, le puteți asculta după cum simțiți nevoia. Eu tocmai o ascult pe cea postată, mai și participînd! În fotografiile atașate aveți semnul Om, silaba sacră, în ortografia tibetană, dar și într-o interpretare antropomorfică aparținînd unei graficiene din USA…

Sigur, unii se simt foarte legați de credința strămoșească, nu e vreo problemă, muzica religioasă și rugăciunea, mai ales isihasta Rugăciune a Inimii, pot juca același rol. De asemenea, multe practici ale misticii hassidice sau sufite. ba chiar și poeziile lui Omar Khaiyam!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Din Foișor – Despre buna folosire a crizelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s