Mihai a acordat acest interviu în aprilie 2014, dar fie nu l-am văzut atunci, fie am uitat de el… Oricum, la primă lectură sau la recitire, interviul mi-a plăcut foarte mult. Da, e o parte din tinerețea noastră, mai mult sau mai puțin revoluționară… În poză, rîndul întîi Undina Natansohn, colega de facultate a mea și a lui Mihai, disidentul Dan Petrescu, pe rîndul al doilea regretatul poet Dan Giosu și cu mine, în spate, intervievatul. Nu știu exact cînd este făcută fotografia, oricum pe la începutul anilor 80, cred…
@ntonesei's blog 
Habar n’avusesem de povestea cu candidatura.
„Cînd eram student, în primul an, un grup de colegi a plecat cu pluta pe Olt. Erau pletoși, iar cînd i-a prins Miliția, i-a tuns. Dar înainte de asta, s-au pozat cu milițienii, așa pletoși” – LOL
„În momentul în care am decis să rămîn în Franța, am hotârît să iau calea naturalizării”. – la fel si eu in Irlanda
„Acum mă întreb uneori ce caut aici, la Iași” – la fel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai, eram in grupul de tunsi de Militie, luati de pe malul Oltului si dusi la Fagaras la frizerie. Eram sapte pletosi plus doi curcani intr-o Dacie 850! Eu stateam in spate, in bratele unor colegi cu cu picioarel pe umerii militianului care conducea!
ApreciazăApreciază
Formidabil! La ”frizeria” aia din Făgăraș am fost dus și eu, dar cu ceva timp mai înainte!
Chiar și la ”croitoria” miliției, pentru că eram printre primii din oraș care purtam pantaloni ”trapez”!
Ce vremuri! Și ce poze frumoase ați păstrat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inteleg ca ai fost acolo tot transportat de tanti militia, nu de bunavoie…
ApreciazăApreciază
Super!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la poetul Nicolae Turtureanu: Am citit interviul. Excepțional. Sine ira et studio, Mihai reconstituie/restituie o epocă, pe care am trăit-o fiecare în felul lui.IMPRESIONANTĂ sinceritatea mărturisirii, faptul că nu se dă – ca atîția alții – mai anti-comunist, mai dizident decît a fost., nici nu incriminează pe nimeni.Nu știu dacă textul a apărut undeva tipărit. L-aș reproduce în CRV, dacă Mihai – și autoarea interviului – ar fi de acord.
Cu el am fost întotdeauna în relații foarte bune. Dincolo de colaborarea lui la ”Cronica”, cred că întîlnirile din Păcurari – unde copii și … tați trăgeau niște ”fotbaluri” pînă la epuizare (eu fiind… arbitru),au avut contribuția lor. La cîtva timp după ce se stabiliseră în Franța și – e de presupus – n-o duceau chiar grozav – mi-au trimis niște medicamente, prin Viorica Ana Cozan (care, prin nu știu ce concurs de împrejurări, ajunsese acolo)… Iată cum un simplu fapt dă samă de samă de caracterul/conduita cuiva – în acest caz – MDG.
PS. Dacă apreciezi ca… pertinent, poți posta textul de mai sus pe blogul tău, la ”comentarii”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da Nicolae, interviul lui MDG e una din cele mai corecte rememorari ale faptelor. As vrea sa scrie cartea aceea pe care o aminteste…
ApreciazăApreciază
Mi-am adus aminte de „Valea vinului”. Iar a deveni contra-canditatul lui Nicolae Ceauşescu mi se pare un splendid gest de frondă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mihai, ca si mine, ca si toti prietenii nostri apropiati nu eram adeptii asa-zisei violente revolutionare. Intre toate, noi preferam bomba cu neuroni!
ApreciazăApreciază