Două zile în Bucovina…


Mă reîntorc mereu cu bucurie în Bucovina, mai întîi pentru că o parte a rădăcinilor mele, bunici paterni, vine de acolo, apoi, pentru că am prilejul să reîntîlnesc o parte a prietenilor mei, de data aceasta, Carmen Steiciuc, organizatoarea Zilelor Culturale Udeștene, Isabel și Ovidiu Vintilă, InimăRea, Cezar Straton, căruia i-am lansat Dicționarul amoros, Liviu Clement, Liviu Popescu, Mircea A. Diaconu, Alexa Pașcu, dintre localnici, Adrian Dinu Rachieru, Calistrat Costin, Lucian Vasiliu, Liviu Papuc, Nicoleta Dabija, bașcă tinerii scriitori premiați la concursul literar asociat manifestării, dintre invitați. Sigur, al treilea motiv ar fi acela că Bucovina este unul din locurile cele mai frumoase din lume. Meteorologic, zilele au fost diferite, vineri vremea trecea de la ploaie la soare la fiecare jumătate de oră, așa că am mulțumit cerului vă programul a fost de interior – deschiderea, lansări de carte și de publicații culturale, la Biblioteca Bucovinei, momentul editurii Junimea din Iași, la Universitate, expoziția Dada plasticianului ieșean Dragoș Pătrașcu și recitalul poeților participanți, de ambe sexe și toate vîrstele, la Teatrul Municipal Matei Vișniec. Am fost bucuros să văd că recent inauguratul teatru poartă numele prietenului și colegului meu de generație. A doua zi, pe un soare de vară, am mers la Udești și ne-am desfășurat cea mai mare parte a programului afară – în cimitirul așezat pe frumoase coline, au f0st comemorați doi poeți ai locului, care ne-au părăsit, Constantin Ștefuriuc și Mircea Motrici, în curtea Casei Memoriale Eusebiu Camilar, unde s-au acordat premiile concursului literar amintit, în curtea Casei Memoriale Mircea Motrici, unde a avut un nou recital de poezie a tuturor poeților prezenți. Am beneficiat de două momente, recitalul propriu și un al doilea în care am recitat două traduceri proprii, din Rene Char și R. M. Rilke. Trebuie să recunosc că paharul de vin roș sec mi-a dat curajul necesar celei de-a doua urcări în căruță! Da, poeții s-au produs dintr-o căruță! Deși a plecat dintre noi mult prea devreme, cred că MM a foat un om norocos, mă gîndesc mai ales la ce face Dna Rozalia Motrici pentru păstrarea sa în memoria noastră…

DSC00151DSC00152

DSC00154DSC00182DSC00192

DSC00211

DSC00214

DSC00230

DSC00233DSC00255

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Două zile în Bucovina…

  1. O căruță fermecătoare!

    Apreciat de 1 persoană

  2. eduardantoniu zice:

    „vremea trecea de la ploaie la soare la fiecare jumătate de oră” – cam ca’n Irlanda.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Dorel Schor zice:

    Cu sacii poeziei in caruta Bucovinei…

    Apreciat de 1 persoană

  4. rameau zice:

    fain loc, poetic si fara cuvinte..

    Apreciat de 1 persoană

  5. Vasilica Ilie zice:

    O parte din Raiul României. Am vizitat mănăstirile din Nordul Moldovei, cam de mult timp, inclusiv, Putna. Mi-e dor de locurile acelea, musai să le revăd.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Emil Răducanu zice:

    Frate Liviu, ce amintiri mi-ai stârnit despre Udești ! Am ajuns acolo la sfârșitul unui geros februarie din 2010, pentru a realiza materiale dedicate unei emisiuni la Radio Iași din seria „Prin Moldova”. Am fost de la început impresionat de curăţenia şi de grija pentru aspectul general, iar apoi, după ce I-am cunoscut, de calitatea oamenilor. Între ei, de învăţătorul Dumitru Iacob, un personaj remarcabil, realizatorul, împreună cu soţia sa Aneta, a celei de-a patra ediţii a monografiei comunei, care ne-a amintit şi de câteva dintre personalităţile culturii româneşti plecate de aici – Viorel Munteanu, Veniamin Ciobanu, Haralambie Mihăescu, Valeriu Cimpoieş, Eusebiu Camilar, arhimandritul Dionisie Udişteanu, Mircea Motrici etc. Sau ne-a vorbit despre prima societate culturală din comună, Cabinetul de lectură Unirea sub Oadeci. Despre efervescenţa culturală şi şcolară de odinioară ne-a vorbit cu mult umor învăţătoarea pensionară Rahila Jescu, care a fost o vreme şi directoarea Căminului Cultural. O mai fi trăind oare ? Ce lume de calitate avea odată satul românesc, îndeosebi cel populat de ţărani liberi, nu de şerbi pe moşiile boiereşti sau mânăstireşti.!

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:

      Intre timp. la etajul Primariei, este o sala mare, un fel de mic muzeu, cu personalitatile comunei. Cum mi s-a parut mie, Udești continuă să fie locuit de oameni cu totul deosebiti…

      Apreciază

  7. vasilegogea zice:

    Frumos! Nu pot să nu vă invidiez! Desigur, cu tandrețe…

    Apreciat de 1 persoană

  8. Salutare, maitre! Frumoase meleaguri în Bucovina. Sper să ajung și eu, curând, prin zonă.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.