Două zile în Bucovina…

Mă reîntorc mereu cu bucurie în Bucovina, mai întîi pentru că o parte a rădăcinilor mele, bunici paterni, vine de acolo, apoi, pentru că am prilejul să reîntîlnesc o parte a prietenilor mei, de data aceasta, Carmen Steiciuc, organizatoarea Zilelor Culturale Udeștene, Isabel și Ovidiu Vintilă, InimăRea, Cezar Straton, căruia i-am lansat Dicționarul amoros, Liviu Clement, Liviu Popescu, Mircea A. Diaconu, Alexa Pașcu, dintre localnici, Adrian Dinu Rachieru, Calistrat Costin, Lucian Vasiliu, Liviu Papuc, Nicoleta Dabija, bașcă tinerii scriitori premiați la concursul literar asociat manifestării, dintre invitați. Sigur, al treilea motiv ar fi acela că Bucovina este unul din locurile cele mai frumoase din lume. Meteorologic, zilele au fost diferite, vineri vremea trecea de la ploaie la soare la fiecare jumătate de oră, așa că am mulțumit cerului vă programul a fost de interior – deschiderea, lansări de carte și de publicații culturale, la Biblioteca Bucovinei, momentul editurii Junimea din Iași, la Universitate, expoziția Dada plasticianului ieșean Dragoș Pătrașcu și recitalul poeților participanți, de ambe sexe și toate vîrstele, la Teatrul Municipal Matei Vișniec. Am fost bucuros să văd că recent inauguratul teatru poartă numele prietenului și colegului meu de generație. A doua zi, pe un soare de vară, am mers la Udești și ne-am desfășurat cea mai mare parte a programului afară – în cimitirul așezat pe frumoase coline, au f0st comemorați doi poeți ai locului, care ne-au părăsit, Constantin Ștefuriuc și Mircea Motrici, în curtea Casei Memoriale Eusebiu Camilar, unde s-au acordat premiile concursului literar amintit, în curtea Casei Memoriale Mircea Motrici, unde a avut un nou recital de poezie a tuturor poeților prezenți. Am beneficiat de două momente, recitalul propriu și un al doilea în care am recitat două traduceri proprii, din Rene Char și R. M. Rilke. Trebuie să recunosc că paharul de vin roș sec mi-a dat curajul necesar celei de-a doua urcări în căruță! Da, poeții s-au produs dintr-o căruță! Deși a plecat dintre noi mult prea devreme, cred că MM a foat un om norocos, mă gîndesc mai ales la ce face Dna Rozalia Motrici pentru păstrarea sa în memoria noastră…