Două portrete de Zamfira Bîrzu…

Publicat pe 28 martie 2016 de Liviu Antonesei

În 2004, artistul foto Eugen Harasim și pictorița Zamfira Bîrzu au avut o excelentă excelentă expoziție la Hotel Europa, unde au expus lucrările rezultate din amplul proiect 100 de personalități ieșene. Fotografia lui Eugen străjuie blogurile mele din 2004 încoace, inclusiv blogul actual. A fost aleasă din peste 100 de cadre, realizate într-o jumătate de zi, această ședință conducîndu-mă la concluzia că meseria de fotomodel nu este una mai ușoară decît orice muncă fizică! Zamfira m-a chinuit mai puțin cu pozatul, dar e drept că a lucrat, atunci schițat, numai două tablouri! Primul, cel cumva mai clasic, se află în proprietatea mea, ca și poza lui Eugen, cel de-al doilea, dacă nu mă înșeală memoria, aparține Muzeului Literaturii Române din Iași.

 

Mai jos, portretul, clasic, aflat în posesia mea.

 

01 Antonesei Liviu_Portret de Zamfira Birzu (1)

 

Iar aici portretul ceva mai complicat, aflat la MLR din Iași.

 

 

02 Antonesei Liviu

 

Acest articol a fost publicat în Foaie pentru minte, inimă şi literatură. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Două portrete de Zamfira Bîrzu…

  1. Nicoleta Dabija zice:
    28 martie 2016 la 17:12

    parcă mă doare pe mine când văd cât sânge curge din tine 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. Mihai Dinu Gheorghiu zice:
    28 martie 2016 la 17:24

    Primul e foarte reusit, la fel si fotografia. In al doilea nu te recunosc, nu stiu sa te fi vazut vreodata cu limba scoasa.

    Apreciat de 1 persoană

  3. d.p. zice:
    29 martie 2016 la 5:40

    minunate, amindoua! parca numai impreuna te „redau” intreg…

    Apreciat de 1 persoană

  4. magda ursache zice:
    29 martie 2016 la 10:29

    Si mie imi spun amindoua cite ceva.magda u.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Angelica Butnărașu zice:
    29 martie 2016 la 19:22

    Sabin a fost un pictor absolut unic, ezoteric as spune, viziunile lui pot fi asociate cu muzica lui Hendrix, psychadelice; pur si simplu uneori, i se aratau in vise. Le trecea prin inocenta lui personala, apoi cu talent le transforma in opere de arta unice, marete, folosind cromatic albastrul, el fiind indragostit de Mare si Cer. M-am bucurat de prietenia lui albastra si am invatat in gluma-joaca tehnici murale pe care le-am folosit apoi, pictind basme pentru copiii din gradinite…

    http://povestidecalatorie.ro/galeria-de-fresce-sabin-balasa-sala-pasilor-pierduti-a-universitatii-al-i-cuza-din-iasi/

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.