Dorin Spineanu: Un alt poem din „Azilul nopții”


 

 

Reamintesc că „Azilul nopții” este secțiunea propusă de Dorin Spineanu din manuscrisul colectiv „Saloanele nopții”, predat de noi doi, împreună cu Liviu Cangeopol, editurii „Litera”, pentru a fi tipărit în regie proprie, într-o tentativă cumva disperată de a sparge barierele cenzurii. Ceea ce nu am reușit, de bună seamă. După cum notează DS in jurnal, manuscrisul se făcea vinovat de „greșeli ideologice”, „influențe occidentale”20 1989 Dorin Spineanu și „tristețe”. De parcă îți venea să fii vesel în România începutului sinistrului deceniu final al comunismului – și încă pe banii tăi! De altfel, dactilograma recuperată poartă pe paginile sale nenumărate observații punctuale în creion în spiritul celor pe care DS a avut inspirația să le noteze în jurnal. Altfel, ne puteam imagima acum că eram lipsiți de talent, Doamne ferește! Talentul lui Dorin este vizibil și în acest poem desprins azi din manuscris, dedicat celei dintîi și celei mai statornice profesoare de care avem parte pe parcursul vieții, moartea…

 

 

 

Dragoste cu doamna profesoară

 

 

visează doamna profesoară, mai visează clipa cînd

cu trupurile goale în căzi de zinc ne va spăla

și-apoi ne va iubi pe rînd, pe fiecare

sfioșii, purii morți cu trupurile goale

 

 

elevii mei, va spune-n cancelaria pustie, va bea cafea

și va fuma absentă. Obosită, nimic n-o va trezi din reverie

bătrîna hoașcă, moarte decrepită!

 

 

o altă clasă te așteaptă, copiii tăi cuminți, incestuoaso!

de pe acum îi vezi întinși în căzi de zinc cu lungile lor trupuri

și-i vei iubi pe rînd, pe fiecare, și știi că n-ai să-i mai revezi

 

 

visează doamna profesoară, iar viseaza la clipa cînd ne va iubi

pe fiecare și ne strigă după un alfabet ciudat și fără sens

nu va uita pe nimeni, n-are grijă, bătrîna domnișoară

în cancelaria pustie……..

 

 

noi stăm cuminți în bănci; a-ntîrziat la oră, nu-i nimic, tot va

veni chiar dacă mai tîrziu și cînd întinși în căzi de zinc vom

aștepta iubirea ei bizară – zadarnic însă, nu ne va iubi

și ceasul morții ne va fi și mai pustiu, și mai pustiu…..

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Foaie pentru minte, inimă şi literatură. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.