Oameni care nu se bucură


 

12305486_420015668192004_1663433839_n

Mă perplexează pînă la blocaj existența oamenilor mereu triști, incapabili nu doar de fericire, ci și de cele mai mici bucurii. Un răsărit de soare pe malul mării, o splendidă floare crescută pe un morman de gunoi – deși așa cresc cele mai frumoase! –, repararea fie și aproximativă a unei nedreptăți. Am fost uimit ieri, la postările de pe FB cu reapariția teilor, de numărul excesiv de mare al celor care nu au fost capabili de cele cinci minute de bucurie ca și obligatorie și s-au pus pe socoteli, vituperări, cînd nu de-a dreptul insulte – nici măcar împotriva celor care făcuseră porcăria, ci contra celor care s-au chinuit aproape trei ani să o îndrepte. Mă îngrijorează asta și sper că, măcar în unele cazuri este vorba despre o dorință, chiar dacă aiurea, de provocare, nu de un fel de frigiditate afectivă. De fapt, frigidate nu merge, e o conduită pasivă, or îb acest caz avem de-a face cu un fel de activism pe dos. Oameni care se nasc, se maturizează, îmbătrînesc producînd o uriașă cantitatea de otravă, pe care o revarsă cu stranie generozitate în jurul lor, încercînd să-i otrăvească și pe ceilalți. E însă o cantitate prea mare pentru a fi eliminată în întregime, așa că bună parte se acumulează în carnea, sîngele și oasele lor. Cînd după o viață, adesea lungă, pentru că otrava e și un conservant, se întîmplă să plece într-o lume mai bună, pleacă acolo cu tot cu trup, acesta nu se poate dizolva în eternul ciclu al vieții. Uneori, după șapte ani, după zeci sau sute de ani, la dezhumare, trupurile sînt intacte și, deși nu au miresme de smirnă, se întîmîmplă să fie porecliți moaște. Așa se păstrează intactă incapacitatea de a te bucura pe acest pămînt…

 

Fotografie: Florin Ghețău

 

Acest articol a fost publicat în Ceea ce cred. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Oameni care nu se bucură

  1. vasilegogea zice:

    Ei, bine, mărturisesc frate liviu, că mie mi se întîmplă, nu-mi dau seama dacă des sau rar, nu ştiu ce înseamnă asta în acest univers, să mă şi bucur. Mă bucur, uneori, chiar şi de capacitatea netocită de mă mai şi înstrista!
    Ergo, gaudeamus!

    Apreciat de 1 persoană

  2. elisa zice:

    O lume plina de pesimism,fara sperante si incercata de prea mult greu….Este dificil de inteles daca nu traiesti drama celui care a uitat sa zimbeasca

    Apreciază

    • Liviu Antonesei zice:

      Va imaginati cumva ca exista oameni care o duc mereu ca-n Paradis… Incapacitatea de a te bucura din cind in cind este o infirmitate, iar dorinta de a-i otravi neaparat si pe toti ceilalti este o crima nepedepsita!

      Apreciat de 3 persoane

  3. Ovidiu zice:

    Toata viata m-am intrebat, si uneori am intrebat si pe altii de ce sunt oamenii rai, rai fara motiv, rai instinctiv !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ioan Costea zice:

    Oamenii ca oamenii, da’ sper că teii-s bine!

    Apreciază

  5. dangabrielontelus zice:

    Incapacitatea de a ne bucura de ceea ce ne oferă viața este, într-adevăr, o infirmitate sufletească. Dacă acesteia i se adaugă răutatea, gratuită sau nu, vorbim despre o persoană nefericită, care poate neferici și pe alții. Dar nu prea văd cum astfel de oameni să se îndumnezeiască, devenind sfinți. Răutatea este o pervertire a voinței, care îl rătăcește pe acela care o manifestă. Bucuria nu este plăcere, ci mulțumire calmă pentru privilegiul de a simți și de a înțelege lucrurile minunate care există. Sunt bucuros că sunt împreună cu ceilalți, asemănători și diferiți, în același timp. Sunt bucuros că simt și înțeleg frumusețea și îndreptățirea a tot ceea ce există… Sunt bucuros când reușesc să transfigurez iraționalul negativ în irațional pozitiv și, respectiv, suprarațional… Când zâmbetul cu care mi se luminează fața, desăvârșindu-i expresivitatea este unul din inimă, iar nu contrafăcut, piaristic, mercantil, marketizabil, interesat, fals, ipocrit, atunci înseamnă că trăiesc bucuria de a fi. Atunci descurajez răul și sunt în preajma simpatiei, a empatiei, a iubirii de aproapele meu, cu care mi-a fost dat să fiu contemporan. Sunt bucuros când nu îl mai judec pe celălalt, acceptându-l așa cum este, înțelegând, în fine, că totul pe această lume este o încercare, din care nu este bine să ieșim tulburați, triști, înrăiți, ci liniștiți, împăcați, mulțumiți…

    Apreciază

  6. Dan Gogleaza zice:

    Un om trist nu e si unul räu, un depresiv îsi face räu siesi (uneori), au un mecanism deficitar al entuziasmului sau le-a fost tulburat de experiente dramatice, tristetea nu e o boalä (adesea o reactie adecvatä unei situatii, chiar de dorit) dar poate mentine sau declanasa o boalä când devine permanentä, oamenii tristi trebuiesc intelesi si iubiti, sunt profunzi, bucuria e totusi superficialä nu?

    Apreciază

    • Liviu Antonesei zice:

      Slava Cerului, asa se arata!

      Apreciază

    • Liviu Antonesei zice:

      Pai, nu despre tristete era vorba vorba, ci despre fiintele otravite si, pe cale de consecinta, otravitoare! Toti sintem (si) tristi, mai des sau mai rar. Ha, ha, ha! Se vede ca traiesti in Germania, te-a prins chestia aia romantica, tristetea e profunda, bucuria e superficiala! Mai, sa fie!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Elisa zice:

    Ma bucur de-o floare, de-o raza de soare. Ma bucur de tine ca esti langa mine. Ma bucur de ei, de copiii mei. Ma bucur ca-am fost si-nca sunt pe acest pamant.Ma bucur de prieteni la cari ma gandesc. Ma bucur de-o carte pe care-o citesc. Ma bucur ca azi, intamplarea facu sa va citesc, nu inainte, chiar acu’ 🙂

    Apreciază

  8. Dana (Mara) zice:

    Reactiile acestea otravite seamana cu acele „copite” aratate si ecologistilor din Cluj care au fost „demascati” prin „Napocanews” si alte surse „vigilente” de extrema dreapta in toate felurile – „anarhisti finantati de Soros, celula de cadre universitare neomarxiste de la Universitatea Babes Bolyai”, ratati, idealisti, tineri miniosi patetici etc. etc.http://www.ziardecluj.ro/cine-sunt-realitate-tinerii-maniosi-din-cluj (o mica mostra de demascare).
    Nu am vazut comentariile de pe FB, nu am cont „deci nu exist” si nu sufar deloc din motivul acesta, dimpotriva, asemeni domnului Gogea care nu are cont FB ma bucur ca nu trebuie sa fac „curatenie” si in acel spatiu teoretic „al meu”.
    Dar imi pot imagina cine ar putea fi cei care se activeaza in aceste situatii. Probabil cei care v-au pus intr-o anumita casuta, v-au catalogat si din cind in cind va mai dau cite o copita indiferent care este cauza pentru care militati, mai ales daca este una nobila pentru a va decredibiliza.
    Este trista aceasta polarizare. Nu cred ca cei mai vocali sint „nostalgicii comunisti” sau fosti secu’ care s-ar preta sa va sicaneze (acestia sint ocupati cu afaceri), sint cred mai degraba tineri care cred ca este „cool” sa fie un fel de Gica contra, este un episod de lupta intre generatii. Exemplul cel mai la indemina este miscarea din jurul NapocaNews sau Inliniedreapta. Unde ar putea fi tineri cu potential intelectual, generosi, constructivi, empatici pentru ca tot clameaza morala crestina si memoria istoriei si traditiilor strabune. Dar nu inteleg aceasta incrincenare de a cataloga si exclude „daca nu esti nu noi esti impotriva noastra”.Este un discurs periculos de a se erija in puritanii absoluti. Faptul ca sint tineri si nu sint „patati” si ca impartasesc anumite valori care nu pot fi contestate probabil ei considera ca ii indreptateste din capul locului sa fie critici fata de institutii sau valori pentru care ar trebui sa manifeste respect – dau numai exemplul raportarii la Casa Regala sau la putinii disidenti anticomunisti. Dar eu cred ca se vor „inteleptii” si acesti tineri care se cred acum detinatorii adevarului si vor regreta ca au improscat cu noroi la modul gratuit tocmai pe cei de la care puteau avea mult de invatat. Dar din pacate va fi poate mult prea tirziu pentru mult meritatele scuze.

    Apreciază

    • Liviu Antonesei zice:

      Sint de tot felul, dar asta nu conteaza enorm. Mai degraba, imi este un fel de mila de ei, sa stai tot timpul in propria otrava, sau in cea indusa, nu mi se pare o soarta demna de invidiat. Pe de alta parte, daca se simt bine asa, ce le poti face?!

      Apreciază

  9. Dana (Mara) zice:

    Anonimii parca ar avea o scuza dar ce te faci cu „vitriolul cu staif” sau „copita cu pretentii” pe care o pot ilustra cu atacul dnei Carmen Musat din Observator cultural „A devenit Hegel francez”?http://www.observatorcultural.ro/VECINATATI-%C4%B9%C5%BEI-INCOMPATIBILITATI*articleID_23542-articles_details.html
    Toti avem loc sub soare si nu inteleg de ce pentru un scop nobil oamenii nu apreciaza fiecare contributie a celuilalt ca binevenita.
    Este si o rautate cu staif in lumea intelectualilor care ar trebui sa fie o lume a generozitatii dictata de inteligenta. Or aceste doamne din observator cultural, „pedanta” doamna Carmen Musat si intransigenta doamna Nedeea Burca par a fi desprinse din filele povestii lui Delavrancea „bunicul” si trag zdravan palme de dragul si pe obrazul „bunicului” Fondane”.
    Eu in toata aceasta polemica sint de partea domnului Mihai Sora si va semnalez cu bucurie intilnirea eveniment de acuma citeva zile care se poate urmari la sectiunea Inregistrari. Ora de veghe de pe Nasul.tv. Nu stiu altii cum sint, dar eu m-am bucurat ca am putut urmari acea inregistrare si am savurat fiecare cuvint al domnului Sora minunindu-ma de puterea unui spirit intreg, luminos, care se transmite si chipului la virsta de 99 de ani. Unii ar spune ca sint contemplativa, ca de fapt te satisface numai succesul personal si recunoasterea lui, dar nu este chiar asa. Fiecare trebuie sa isi accepte locul sub soare si sa fie el insusi, sa nu incerce sa imite si sa nu fie invidios. Generozitatea poate ca este secretul fericirii sau cel putin al bucuriei care ne lumineaza viata.

    Apreciază

  10. Liviu Antonesei zice:

    @) zumper Eu am luat-o mai blind, dar cred ca se potriveste ce scrieti!

    Apreciază

  11. Camelia zice:

    Păi nu ştii că bucuriile simple sunt cel mai greu de înţeles, deci de primit?

    Apreciat de 1 persoană

  12. Camelia zice:

    Şi cum naiba n-oi fi dat eu peste blogul tău de’atâta vreme, ci abia acum?

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.