Europa și Islamul sînt compatibile?


       Se dedică lui Michael Shafir, în ciuda părerile noastre diferite

 

Pînă la atentatele de la Charlie Hebdo eram, mai degrabă tentat să spun că da, bazîndu-mă între altele pe forța de absorbție a Europei, dovedită istoric, și pe cazul exemplar al Iordaniei, monarhie constituțională și, rara avis în Orientul Mijlociu, laică, funcționînd într-o mare de fundamentalisme și autoritarisme. Atentatul din iarnă și, mai ales, cel din vineri 13 noiembrie mi-au zdruncinat complet această opinie și mă apropii tot mai mult de pozițiile unor De Gaule și Schmidt, un politician de dreapta moderată, altul de stînga, exprimate acum 40 – 50 de ani. Voi pune la finalul textului linkuri către selecții din declarațiile celor doi. Îmi dau seama că risc să pățesc același lucru ca și ei, să fiu deci taxat drept islamofob și nefrecventabil, dar îmi asum riscul. Destinul Europei noastre mi se pare mai important decît tribulațiile de imagine în ce mă privește.

Punerea problemei

 

E de la sine înțeles că nu pun problema în termeni rasiali, ci cultural-religioși, în acest fel voi sublinia incompatibilitatea dintre două forme de civilizație. La nivel înalt, metafizico-religios, nu cred că există incompatibilitate între civilizația iudeo-creștină filtrată prin cea, mai veche aici, greco-latină, și civilizația islamică, în fond și creștinismul și islamul sînt produsul unor erezii, al unor secte iudaice, și ambele se revendică de la Dumnezeul lui Abraham, iar Islamul, în măsura în care îl păstrează pe Iisus, fie și ca profet de raftul al doilea, este și o erezie creștină. Nu avem probleme nici din punctul de vedere al istoriei religiilor și al filosofiei culturii, amîndouă, precum și iudaismul, sînt ușor de încadrat în rîndul religiilor universale – în fapt, universaliste –, alături de alte cîteva de origine ne-abrahamică, precum buddhismul, șintoismul, confucianismul. Problemele apar abia cînd trecem la detalii și la „meandrele concretului”, ca să citez un clasic marxist contemporan. Pentru că creștinismul, ca și iudaismul din care s-a născut, este o religie a vieții, care condamnă irevocabil crima și, poate și mai abitir, sinuciderea, pe cînd punctul de vedere al islamului este exact pe dos. Moartea „necredinciosului” nu este doar acceptată, ea este încurajată, iar sinuciderea în care pleci cu „necredincioșii” de gît este premiată. Aceasta face ca deși compatibile metafizic și cu origine comună, creștinismul, Europa, și islamismul, umanitate islamică, să fie cu totul incompatibile atunci cînd sînt silite să împartă același spațiu de joc, să umple aceeași geografie. Din acest punct de vedere, încurajarea valului migator din acest an, invitarea migranților pe porțile larg deschise ale Europei nu au fost doar erori politice, ci acte de sinucidere. Sinucidere politică pentru politrucii cu pricina, dar asta este treaba lor, sinucidere civilizațională a Europei, iar aceasta este treaba noastră, a tuturor europenilor, dacă nu ne imaginăm că liderii noștri incompetenți și defazați istoric trebuie să gîndească în locul nostru.

Paradoxul Islamului

 

E ceva ciudat cu Islamul! A parcurs o Renaștere cu vreo patru sute de ani înaintea celei europene, fapt ce ne-a permis între altele să recuperăm o bună parte din moștenirea noastră greco-latină, îngropată, distrusă la începuturile erei creștine. Fără a mai vorbi despre faptul că Renașterea arabă a fost unul din momentele rare de strălucire din istoria culturală a umanității. Însă paradoxal, Islamul n-a fost în stare să parcurgă și o modernizare proprie, a maimuțărit, de voie, de nevoie, cu mai mult – cazul Iordaniei – sau mai puțin talent –restul lumii islamice – modernizarea europeană. Sigur, au aderat la minunile tehnologiei europene – televizoare, computere, telefoane mobile, kalașnikoave etc – continuînd însă să disprețuiască știința care le-a făcut posibile, crezînd că credința poate înlocui toate celelalte dimensiuni ale spiritului. Scurt spus, civilizația europeană modernă înseamnă un cumul de valori aduse de revoluțiile inagurale – Libertatea, Egalitatea și Fraternitatea, pe filiera Revoluției Franceze, și Legalitatea, pe linia Revoluțiilor, fără Teroare, Anglo-Saxone. Și modernitatea europeană mai înseamnă ceva, Laicitatea, un proces lung și dificil de despărțire a statului de biserică. Dacă ne îndreptăm spre lumea islamică, observăm că cele trei valori țintă sosite pe filiera Revoluției Franceze sînt, în cel mai bun caz, niște caricaturi, că Legalitatea, cînd nu e o glumă, poartă numele de Șaria, iar Laicitatea e ceva atît de greu de imaginat, încît e mai simplu să instrumentalizezi politic religia islamică și să produci fundamentalismul. Pentru că exact asta înseamnă fundamentalismul, instrumentalizarea unei ideologii, în cazul de față a celei islamice. Este greu de formulat o explicație. Prima tentație este să pun lucrurile pe seama tinereții Islamului – în fond, e cu aproape 600 de ani mai tînăr decît creștinismul și încă mult mai tînăr decît strămoșul nostru comun, iudaismul. Expliacția poate fi măcar parțial corectă – în fond, acum 600 de ani și mai încoace, Europa era sfîrtecată de războaie religioase, mai mult aceasta se petrecea în interiorul lumii creștine de diverse obediențe. Mai mult, acum vreo zece ani, catolicii și protestanții din Irlanda de Nord se ucideau încă unii pe alții, cu multă fervoare. Bun, ce facem? Așteptăm 500 – 600 de ani, să se maturizeze Islamul? Din păcate nu avem vreme, problema o avem acum și e extrem de complicată!

Există soluții în interiorul Islamului?

 

 Teoretic, există soluții pentru orice, dar practic un optimism firav nu se poate fundamenta decît pe niște mici semne – am dat exemplul Iordaniei, la rigoare am putea adăuga și unele din despoțiile luminate din zonă, care măcar simulează oarece conduite democratice și respectarea drepturilor omului. Din păcate, și atunci mai degrabă la masculin, pentru statutul femeii chiar și acele despoții rămîne la fel de problematic. Am putea adăuga exemplele de reușită în integrare al multor musulmani în lumea occidentală dacă, pe de o parte, n-ai vedea cum din familii integrate, ies progenituri de un islamism fundamentalist inimaginabil și, pe de altă parte, dacă integrații n-ar suferi presiunea, dusă pînă la crimă, a propriilor lor co-religionari. Gînditorii musulmani moderați și moderniști, mergînd pînă la ideea laicității? Minunați, numai că ei nu pot funcționa în culturile proprii, ci doar în Occident, nici aici fără riscuri, dacă ne gîndim la presiunile la care sînd supuși, la nenumăratele fatwas, ba chiar la crimele efective perpetrate asupra lor. În ritmul acesta, este limpede că avem nevoie de sute de ani ca să se schimbe ceva. De altfel, dacă tot am dat exemple de musulmani care s-au integat cu succes în lumea occidentală, trebuie să dăn și exemplele inverse, de europeni care nu doar au trecut la Islam, ci au găsit și taberele teroriste ale Al Quaeda, ISIS și așa mai departe. Eșecurile sînt cunoscute de toate culturile!

Ce-i de făcut?

 

 Mai ales de la atentatele din ianuarie, cu un accent apăsat de vineri noaptea încoace, toată lumea caută, ba chiar produce soluții. Să începem cu cea de-a dreptul dementă. Oricît de incredibil pare, s-a umplut netul și social media de ideea războiului total contra Islamului. Acești nebuni susțin că Occidentul trebuie să profite de superioritatea tehnică și militară de care încă dispune și să aneantizeze pur și simplu Islamul. Apucații aceștia nu se încurcă în detalii – că vorbim de peste două miliarde de oamenii, cei mai mulți dintre ei fiind mai degrabă victime ale lumii lor, nu asasini fundamentaliști, nu contează! Soluția această o punem la locul său, la spitalul de psihiatrie. O altă soluție umanistă, nu-i vorbă, dar păgubosă și sinucigașă pe termen lung, este să nu facem nimic, să continuăm cu primirea nefiltrată a imigranților islamici, ba chiar să-i invităm cu fervoare să vină pe mîndrele noastre plaiuri. Deocamdată, această soluție a produs pagube greu de recuperat. Unele îi privesc pe politrucii europeni liber-imigraționiști, în cădere la fel de liberă de popularitate, constestați de proprii lor alegători și care vor părăsi scena istoriei. Unii se detașează cu disperare de promotori, de la cei din UCS, care ajung să vorbească nu doar despre spargerea marii coaliții de guvernare din Germania ci și de separarea Bavariei!, pînă la alde Schauble – unul din asasinii economici ai Grecii, fidel pînă mai ieri lui Frau Merkel – , care compară invazia actuală cu un fel de inundație. În modestia lor intelectuală și politică, liderii europeni umblă la paletive pentru stoparea invaziei la sursă – 1, 8 miliarde pentru Africa, cînd numai investiția germană pentru migranții de pînă acum este de zece ori mai mare! Bun, nu e singura soluție – pentru că acum mizeaza pe Erdogan, fără complicitatea căruia actuala invazie nu se putea produce! La sfîrșitul lunii, îi vor completa un cec gras și vor aștepta bunăvoința lui, foarte problematică, în schimb. Sigur, mai avem și soluția ducerii ospitalității pînă la capăt! Lăsăm valul să continuie, îl mai încurajăm prin invitații cînd e prea moale, și ne ducem să locuim, noi europenii, în deșerturile libere din Siria etc. Sau ne rugăm Domnului să meargă repede procesul de terraformare a planetei Marte, dacă tot li se pare oamenilor de știință ceva fezabil!  Dar să-i lăsăm pe politruci în uitare. Efectele pentru noi și Europa noastră sînt deja devastatoare. Solidaritatea europeană s-a făcut praf odată cu criza migranților – care urmează crizei grecești, ambele dovedind aceeași cecitate! – și soluția iluzorie a cotelor. Aceasta a fost respinsă, mai ales cînd a fost vorba de mărirea acestora – de o mulțime de state și nu doar est-europene și baltice. Ieri, guvernul polonez a respins pînă și ideea primelor cote, mai mici, amenințînd UE chiar cu un proces! Poziția Ungariei, de al cărui prim gard am rîs cu toții, inclusiv eu, e cunoscută. Dar spargerea solidarității europene e un un moft față de ceea ce deja se petrece – elanul căpătat de extrema dreaptă în întreaga Europă! La regionalele din Franța, sondajele arătau Frontul Național favorit înaintea atentatelor de vineri seara, acum mă tem că se va desprinde în cîștigător categoric, iar discursul său capătă tot mai mulți adepți nu doar în dreapta moderată, ci și la stîngă. Dificultățile primirii migranților i-au activat pe neo-naziști cum de mult nu mai fuseseră. Nu doar la Dresda, care pare să fi devenit un fief, ci în mai toată Germania. De bună seamă un proces stimulat de pierderea de popularitate a marii coaliții, ea însăși sfîșiată de conflictele interioare deja menționate. În Polonia, de Ziua Națională, extrema dreaptă a demostrat cu un aplomb care mi-a amintit de perioada de glorie a acesteia din multe țări europene, înainte de război. Mă tem că avansul extremei drepte nu mai poate fi oprit și mă tem de ceva și mai rău, radicalizarea încă și mai furibundă, înarmarea, crearea de așa-zise miliții populare, care să lupte împotriva „năvălitorilor”. De aici pînă la un război civil cu substrat religios nu ar mai fi decît un pas… Se sparie gîndul, dar e un gînd pe care nu-l poți reprima din păcate!

Și totuși… 

 

 …nu există soluție reală, acceptabilă? Teoretic, da, există, dar ar trebui să avem altă clasă politică la nivel european și la nivelele naționale. Sau să-i supunem pe politrucii aceștia siniștri unei presiuni constante. Sigur, lobotomia ar fi poate mai eficientă, dar sîntem totuși umaniști, ce mama dracului?! Ce facem, prin urmare? E limpede că, înainte de toate, trebuie limitată invazia și redefinite politicile europene de imigrare. Dacă tot există acordurile Dublin, de ce UE a permis Germaniei, mai întîi să le încalce, iar acum să le reactiveze? Trebuie să ne reamintim că dreptul de azil este unul care se acordă individual, cu probe solide, nu unul care se acordă cu hurta. Trebuie stopată migrația la sursă, iar asta costă. Cei 1, 8 miliade de euro pentru Africa sună ridicol. Iar în chestiunea siriană, trebuie regîndit inamicul și țintele. Oricum, nu din drone vom învinge, ci la sol și gîndindu-ne dacă Bashar este mai rău decît ISIS! Bashar nu e un sfînt desigur, dar nu știu dacă chestiunea se poate rezolva repede fără el. Poate că Rusia a gîndit mai bine decît USA si UE. Și cînd a intervenit la sol, de bună seamă. Sigur, și din interes! Relația cu Turcia trebuie regîndită, trebuie găsite pîrghii de control și presiune asupra lui Erdogan, un Erdogan ieșit întărit în interior după recentele alegeri. Dacă ne mulțumim numai să-i dăm o mulțime de bani, îl va durea în cot de stoparea migranților și va continua să se ocupe de uciderea kurzilor, nu de combaterea ISIS, deși kurzii sînt cei mai eficienți în această luptă, recuperînd oraș după oraș din mîinile teroriștilor.

Dacă revenim în interiorul Europei, e limpede că trebui regîndită toată politica față de acești oaspeți pînă la urmă autoinvitați, dar și politica de securitate în general. Ideea de a transform statele noastre în state polițienești, după exemplul din păcate al Țării Libertății, nu e doar contrară valorilor în care credem, ci și neproductivă, cum s-a și văzut. Ideea de a-i supraveghea pe toți, de a controla toți cetățenii, nu conduce decît la acumularea de informații redundante, care îi sufocă pe analiști. Trebuie țintite mediile sensibile, iar cele islamice sînt cu siguranță. Aproape după fiecare atentat aflăm că teroriștii erau pe undeva înregistrați, dar aflăm după, cînd treaba serviciilor ar fi trebuit să fie supravegherea lor constantă. Dar cum naiba să poți face asta cînd legea îți permite, ba chiar te pune să supraveghezi popoarele cu totul?! Trebuie, de asemenea, distins între drepturile și libertățile omului, inclusiv dreptul la opinie și instigarea la crimă. E plin Occidentul de imami care îndeamnă la crimă, de moschei care sînt altare ale terorismului și nu facem nimic. Numai la Paris sînt șase moschei wahhabiste, cu imami pe măsură, și politrucilor francezi li se pare normal. Cu tot respectul pentru libertățile de opinie și credință, instigarea la crimă nu este parte din drepturile universale ale omului. Asemenea așezăminte trebuie desființate pe loc, iar imamii instigatori expulzați instataneu. Ca și cei suspectați de intenții teroriste, dacă există probe. În sfîrșit, nu cred că mai trebuie să facem concesii privind modul de viață public al oaspeților sosiți din Islam. Dacă au decis să vină în Europa, trebuie să se poarte în public după obiceiurile locului. Nimeni nu-i împiedică să se roage la Allah, dar să o facă la moschee sau acasă, nu să-și aștearnă în stradă țolișoarele. Aici, nu mai este vorba despre credință, ci de marcarea teritoriului și de intimidarea băștinașilor. Autoritățile nu mai trebuie să încurajeze crearea de ghettouri în care nu doar cetățeanul nemusulman nu poate pătrunde, dar nici măcar poliția. Teritoriul național al oricărei țări nu poate căpăta un fel de statut extraterirtorial. Asta costă? De bună seamă, dar dacă ai adus oaspeți, trebuie să-ți asumi și costurile. Acum, sub val, în Germania, în foarte multe localități situația tinde să devină explozivă. Nu poți aduce în sate de cîteva sute de locuitori băștinași peste o mie de migranți. Nu poți ocupa spațiile școlare sau altele cu destinație socială cu ei. În fine, iarăși ca în Germania, nu poți încălca dreptul de proprietate sau/și pe cel de locuire în favoarea migranților și în disprețul propriilor cetățeni. Ba poți, prin abuz legislativ și administrativ, cum se și întîmplă, dar va trebuie să-ți asumi și consecințele cînd va sări capacul oalei sub presiune…

11665779_10152974335952444_704969099_o

Probabil, mai sînt și alte lucruri de făcut și care pot fi făcute, dar pe mine atît m-a dus capul, în starea de spirit în care mă aflu de la incendiul de la Colectiv și, mai ales, de la atentatele de vineri noapte. E loc de mai bine și vă invit. Cum am promis, la final, linkurile către vorbele lui De Gaule și Schmidt… Postez si linkul către un manual de recunoaștere a teroriștilor, să nu se mai chinuie nefericiții din servix-uri să ne urmărească pe toți și să meargă la țintă…

http://www.pointsdereperes.com/articles/charles-de-gaulle

http://www.bvoltaire.fr/hildegardvonhessenamrhein/helmut-schmidt-lhomme-politiquement-incorrect-rip,218552

Dă clic pentru a accesa Terrorist_Recognition_Handbook,_Second_Edition.pdf

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Europa și Islamul sînt compatibile?

  1. Dorin Tudoran zice:

    @ liviu antonesei

    Daca ceva imi este foarte neclar (adica, atat de clar, incat ma ingrosesc gandindu-ma la o asemenea soluti sau „solutie”) acel ceva este exact „Ce-i de facut?”…

    Apreciază

    • Liviu Antonesei zice:

      Sa nu-ti imaginezi ca sintem intr-o saituaie foarte diferita, dar n-am vrut sa fiu cu totul defetist si, pe cale de consecinta, sa propag sentimente de descurajare si neputinta!

      Apreciază

  2. Mircea G. zice:

    Liviu, tot ce spui este foarte bine cumpănit, istoriceşte, corect şi nu cred că există un om cu minte care te-ar putea acuza de islamofobie. Din punctul meu de vedere, care nu se opune, ci se asociază modului în care gîndești tu, mai ales în privința limitelor de permisibilitate față de practicanții în public ai ritualurilor islamice (e totdeauna valabil adagiul dacă trăiești la Roma, poartă-te ca romanii) greseala fundamentala a politicii occidentale care a dus la crearea mostrului islamic este ca a ignorat defazarea istorica. E de observat ca problemele sunt vechi dar au devenit din in ce mai acute după atentatul de la New York si după așa-zisa primăvară arabă. Occidentul a încurajat mișcările de protest împotriva dictatorilor arabi, crezînd că în spatele lor se ascund aspirații generale (nu izolate) spre democrație, pluralism, emanciparea femeii, respectarea drepturilor omului etc. ca în Occident. Nu a fost așa. Si una e să încurajezi protestul sindicatului Solidarnosti din Polonia, țara europeană cu o societate civilă contemporană axiologic cu valorile europene, și alta să încurajezi mișcări protestatare din Egipt, Libia sau Siria unde societățile civile, dominate de islam trăiesc într-o altă fază istorică. Axele spirituale ale omului mediu din țările arabe sunt altele decît cele ale omului mediu din Occident. Mondializarea se realizează cu succes doar în zona tehnologică nu și în cea a valorilor și din această cauză imigrantul incompatibil axiologic poate rămîne ineintegrabil într-o societate gazdă chiar dacă trăiește zeci de ani în ea. Procesul de interiorizare a valorilor e extrem de lent. E infinit mai ușor să înveți să conduci o mașină, un tractor, un avion să folosești un computer decît să înveți și să interiorizezi ce e democrația, ce înseamnă libertatea, egalitatea sau drepturile omului. E o imensă cultură, de secole de reflexie, de experiențe istorice diferite, de sute și de mii de cărți scrise, citite, studiate și traduse, îndărătul aserțiunilor elementare ale civilizației occidentale pentru care nimeni nu mai simte nevoia să le caute sursele, cum nu cauți sursele polenului de pe reverul hainei.. Khadafi era un dictator detestabil cu veleități și practici teroriste cînd se credea puternic, dar era și un adversar eficace al fundamentalismului islamist și, pe de altă parte, controlabil. Assad era în aceeași situație. Și avem un scenariu complet cu du-te vino în Egipt. Mubarak, aidoma celorlalți doi era un dictator. A venit primăvara arabă, a fost dat jos și cine s-a instalat democratic la putere? Un presedinte islamist care a încercat de demareze un proces de islamizare a societății. Dar a luat-o prea repede și egiptenii s-au trezit. L-au dat jos – firește armata a fost ”cu ei” fiindca armata, la fel ca si in Turcia lui Ataturk a fost antiislamistă – și în locul lui a venit, instalat tot democratic, un alt dictator. Care este antiislam, antifundamentalist. Nu a umblat cu mănuși și represiunea contra Fratilor musulmani a depășit cu mult normele occidentale democratice. Nu e deloc sigur că printre miile de islamișit din închisorile egiptene sunt numai teroriști. Sunt si acolo inca acte teroriste (bomba din avionul rusesc este o tragică dovadă) dar nu explodază mașini la Cairo și nu se trage cu mitraliera în oamenii9 pașnici din restaurante. Si Sissi are un sprijin popular imens, ca si Putin in Rusia. Se poate instaura așa ceva in Franța, în Germania sau în Anglia ? Nici vorbă dacă nu ne întoarcem la o formă de totalitarism pe care nimeni nu-l poate accepta. Și totuși francezii sunt împinși să facă cel puțin cîțiva pași, să vedem cîți, pe drumul ăsta. Ai 100% dreptate, apelul de bun venit in Germania pentru refugiații sirieni al Angelei Merkel a fost sinucigaș. El a creat probleme insolubile nu doar Germaniei ci întregii Europe. Politica de combatere a statului isalmic doar prin bombardamente a produs mai ales valuri de imigranți. Pagubele în rîndurile islamiștilor au fost și sunt doar colaterale. Poate tocmai de aceea se schițează o mișcare de reconsiderare a priorităților. Assad, va reintra în joc dacă noile alegeri îl vor confirma la putere și atunci el va deveni un actor important, sprijinit internațional.

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:

      Multumesc, Mircea. Am atins in trecere si problemele astea, cind am vorbit de tineretea Islamului in raport cu lumea crestina, cind am spus ca in Siria poate trebuie redefinit inamicul si poate ca nu Bashar e inamicul ireductibil… Pot sa-ti ca, in 1998, cind am fost eu in Egipt, crestinii copti, o populatie de peste 8 milioane atunci, nu aveau nici o problema, dar nu as vrea sa fiu copt in Egiptul de azi. Din ce-am vazut azi, Franta, poate si alte tari sa atace ISIS la sol. Acum, n-as vrea sa dea nas in nas cu rusii, care au avut inspiratie mai devreme, chiar daca interesata!

      Apreciază

      • Mircea G. zice:

        Putin a si sugerat o alianta de circumstanta ca impotriva lui Hitler. Rusii sunt cum nu se poate mai interesati de distrugerea ISIL. Zece mii de islamisti plecati din Rusia lupta sub steagul ISIL. La un moment dat, or sa se intoarca ca teroristi in Rusia si atunci trebuie neutralizati (omoriti) acolo unde se afla acum. E brutal dar,probabil, exact.

        Apreciază

  3. dangabrielontelus zice:

    Iraţionalul, umanist sau nu este mai puternic, în sens darwinist, decât raţiunea. Restul este iluzie… Dar îi mai pasă cuiva?!…

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:

      Acum l-am, gasit si eliberat. Am aflat ca un prim comentariu sosit pe blogul nou trebuie aprobat de mine, urmatoarele se posteaza singure!

      Apreciază

  4. Dana (Mara) zice:

    Toate sint consideratii de bun simt, dar exista totusi o intrebare pe care o evitati: sint legitime aspiratiile arabilor pentru conturarea si afirmarea unei identitati proprii, care fie ca ne place sau nu este in strinsa legatura cu preceptele islamului? Arabii sint profund religiosi si lucrul acesta este clasat imediat in sfera ” islamismului” in sensul peiorativ de fundamentalism. Sa nu ne amagim ca in Iordania sau Tunisia care sint exemple pozitive sint regimuri laice, este un mixt care in mod normal ar trebui sa se anuleze reciproc, dar functioneaza in paralel legislatia laica aplicabila minoritarilor si care adoarme vigilenta occidentala in problemele de aparare a drepturilor omului si legislatia pe baza de cutuma islamica sub forma Tribunalelor islamice la care apeleaza majoritatea populatiei de religie musulmana. Si daca au la dispozitie tribunalele laice in marea majoritate a litigiilor se apeleaza la cele religioase pentru ca acesta este modul lor de viata. Aceste tribunale paralele religioase functioneaza legal paralel cu cele oficiale inclusiv in Israel atit pentru arabi cit si pentru evrei. De fapt aceasta este reteta concilierii, lasarea libera a optiunii si crearea unui cadru flexibil, pentru ca asa cum nu poti restrictiona un religios ultraortodox evreu sa isi rezolve litigiile de dreptul familiei sau civil in cadrul tribunalului lui religios ( care de fapt este o instanta de mediere) asa nu poti in Israel restrictiona un practicant musulman sa opteze pentru un tribunal religios. Deasupra acestora este totusi o instanta laica care din fericire tuteleaza si corijeaza abuzurile, sanctioneaza faptele penale, de exemplu bigamia este interzisa. Noroc este ca in Israel inca este o puternica societate civila si un puternic segment de populatie educata provenind din Europa sau Rusia care tine deocamdata balanta in echilibru, justitia fiind independenta, ceea ce este foarte important. Dar presiunile sint foarte mari din partea formatiunilor cu tenta religioasa si nu numai. Aceasta ar fi reteta pentru tarile din Orientul Mijlociu, o impletire de laic si religios care sa impace cum se spune in popor si capra si varza, optiune premiata cred eu inspirat cu acordarea premiului Nobel pentru pace Tunisiei. In mod normal in Siria putea sa se repete scenariul de relativ succes din Tunisia daca regimul Assad nu era atit de opresiv si interesele strategice ale Rusiei nu erau atit de puternic aparate. Si daca America era mai ferma inca de la inceput si distrugea ISIS din fasa de la primele manifestari aberante si erau posibile alegeri libere. Cu pretul atitor diversiuni, strategii, drame din care Rusia iese invingatoare si perdantii sint milioane de arabi sunniti dislocati de pe paminturile lor si obligati sa ia calea bejaniei, a exilului.
    Solutia este reconstructia Siriei dar fara ipocrizie, pentru sirieni. Dar oare este vointa in acest sens, sint resurse? Pesimismul domneste peste aceste teritorii – daca nu ai un stat puternic care sa te apere ci unul gen Assad care pentru unii este muma iar pentru altii s-a dovedit ciuma, ce incredere mai pot sa aiba refugiatii sa se intoarca in Siria? Sa traiasca in conditii inumane cum sint taberele palestiniene din sudul Libanului care de 70 de ani sint tot „improvizate”, sint niste ghetouri sinistre de apatrizi care nu au drepturi si responsabilitati, focare de potential terorist. Au imbuibatii din monarhiile din Golf planuri strategice sincere de rezolvare a situatiei apatrizilor daca vad ca altfel nu se rezolva situatia nici in 300 de ani de lamentare perdanta? Libanul refuza pina in prezent sa acorde cetatenie libaneza refugiatilor palestinieni, desi Iordania a facut-o si i-a integrat. Toti – occidentali, UE, America, Tarile din Golf, Rusia, China, Israel, Iran etc. – ar trebui sa puna umarul pentru stabilizarea Orientului Mijlociu prin reconstructie, crestere economica, stabilitate si conditii decente de viata pentru o populatie tinara si cu mare potential. Pentru ca totul porneste de la saracie, iar obscurantismul religios are un mediu propice in mediile sarace si in primul rind poate fi amendat si anihilat de musulmanii insisi prin proteste ferme impotriva fundamentalismului. Sa nu ne jenam sa ii aratam in permanenta cu degetul pe cei care ii finanteaza si inarmeaza pe teroristi care sint state care se pretind onorabile dar joaca la doua capete.

    Apreciază

  5. Liviu Antonesei zice:

    Nu am nimic impotriva sa-si faca orice identitate vor, nu doar arabii, ci toti musulmanii, probleme apar cind buzna peste noi cu bombe si kalshikoave. Nu am nimic nici macar contra sosirii, limiatet nu cu hurta, sosirii lor in Europa, cu conditia sa respecte obieceiul locului. Cind am fost in Egipt nu mi-au cazut galoanele sa ma desclat si sa-mi spal picioarele la intrarea in moschei, ba chiar m-am si recules acolo. Cit priveste fundamentalismul, in opinia mea, un fundamentalist bun e cel care ramine la el acasa!

    Apreciază

  6. vasilegogea zice:

    Cred că în momentul de faţă un prim pas ar acela al in-deferenţei reciproce. Abia, apoi, se poate trece la vecinătate (eventual bună vecinătate) şi, în final la convieţuire în diferenţă.
    Ştiu, pare prea abstract, cu atîţia morţi zilnic în jurul nostru…

    Apreciază

  7. Liviu Antonesei zice:

    Problema nu este ca ar fi abstract, frate, ci daca partile sint, acum, amindoua, in stare sa ajunga la in-deferenta!

    Apreciază

  8. Excelenta contributie – pertinenta, plina de miez, bine argumentata, utila si oportuna. Va multumesc domnule prof. Liviu Antonesei! Multumesc si dlui prof.Lazar, islamologul din Iasi pentru detaliile extrem de utile si oportune prezentate pe pagina dvs, FB.
    Am trait si lucrat acum aproape 40 de ani (timp de 4 ani) intr-o tara islamica, astfel incat cunosc onorabil istoria, dogma, valorile, practicile si traditiile specifice Islamului. Acesti ani sunt si acum pentru mine cei mai frumosi din viata!…Am intalnit acolo oameni de caracter, avand moralitate si tinuta intelectuala exemplare…
    Dar tara asta a trecut acum 20 de ani, prin ororile unui razboi civil declansat si intretinut de islamistii fundamentalisti animati de a 6-a indatorire a bunului musulman – JIHAD-ul (proclamat in 1979 de Khomeiny, considerat continuator al profetului, pe langa celelalte 5 indatoriri „vechi” provenind de la acesta, dar al carui continut este in prezent radical schimbat). Dupa aproape un deceniu de zbateri si tragedii s-a gasit o solutie politica astfel incat razboiul civil a ramas doar in amintirile celor care au trecut prin el…. Evident ca populatia (aproape integral musulmana) a acestei tari condamna acum crimele/ tragediile recente din Franta! Mai mult isi doreste (ca si alte populatii musulmane la fel de nevinovate) sa nu fie confundata („amalgamated”/ „amalgames”) – de restul lumii – cu cei care au generat/ executat crimele recente din Franta – islamistii fundamentalisti …Unii chiar ii si reneaga pe acestia ca fiind musulmani intrucat Islamul interzice uciderea semenilor…
    Asa cum spune un vechi amic francez (cu amarnica luciditate), marea si vechea noastra prietena Franta „are acum parte doar de ceea ce merita cu varf si indesat”, dupa decenii de politici fundamental gresite (in domeniile : imigratie, asigurari sociale, piata muncii, multiculturalism/ multilingvism, abordarile/ autocenzura „politically correct”, etc.). Se pare ca Franta a dovedit ca nu a inteles mare lucru din avertizarile ilustrului general De Gaulle in anii 60, preferand solutii aducatoare de voturi, posturi, profituri si pseudo-prestigiu…
    Consider ca atitudinile si comportamentele adoptate de conducatorii actuali ai Australiei, Japoniei si Rusiei fata de islamisti si musulmani ar fi putut orienta si pe conducatorii nostri.
    prof.Nicolae Dragulanescu

    Apreciază

  9. Liviu Antonesei zice:

    Multrumesc frumos. Fac si eu ce pot, ca sa foloseasca la ceva lecturile mele, experienta de viata si inteligenta mea care este. O singura precizare – Jihadul minor, lupta contra necredinciosilor pina la aneantizare, e de asemenea autorizat in Coran, nu doar cel major, lupta credinciosului cu el insusi. Khoimeni nu a facut decit sa actualizeze sensul. Ca multi musulmani nu urmeaza indemnul e un semn bun desigur, insa cum vedem destui lasa in umbra celalalt sens… Un link util pentru asta. http://www.lepoint.fr/societe/ce-que-dit-le-coran-6-le-djihad-02-11-2015-1978649_23.php?M_BT=1107126312928#xtor=EPR-6-%5BNewsletter-Mi-journee%5D-20151116

    Apreciază

Comentariile sunt închise.